În lumea de astăzi, Tiefental und Schmiechtal a devenit un subiect de mare relevanță și interes. De la apariția sa, Tiefental und Schmiechtal a atras interesul și atenția experților și pasionaților deopotrivă. Este o temă care a făcut obiectul unor dezbateri, discuții și analize în diferite domenii, deoarece impactul și sfera sa depășesc granițele și acoperă multiple aspecte ale vieții de zi cu zi. S-a demonstrat că Tiefental und Schmiechtal are o influență semnificativă asupra societății, economiei, culturii și asupra modului în care oamenii percep lumea din jurul lor. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Tiefental und Schmiechtal și importanța sa astăzi, analizând implicațiile sale și rolul său în evoluția și transformarea diferitelor aspecte ale societății moderne.
Tiefental und Schmiechtal | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 48°21′55″N 9°39′35″E / 48.365209°N 9.659817°E |
Suprafață | 3.304,49 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE7623341 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Tiefental und Schmiechtal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 3.300,79 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Tiefental und Schmiechtal este situat la coordonatele 48°22′35″N 9°40′54″E / 48.3764°N 9.6817°E.
Situl Tiefental und Schmiechtal a fost declarat sit de importanță comunitară în ianuarie 2005 pentru a proteja 3 specii de plante și 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în ianuarie 2019[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 17 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]