Tragedia optimistă

În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Tragedia optimistă. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom explora fiecare aspect care îl face atât de interesant și relevant în societatea actuală. Vom aprofunda asupra impactului acestuia în diferite domenii, precum și asupra influenței sale asupra luării deciziilor și formării opiniilor. Acesta este un subiect care stârnește, fără îndoială, curiozitatea și interesul unui număr mare de oameni, așa că este esențial să ne adâncim în el pentru a înțelege adevărata sa amploare. Alăturați-vă nouă în această explorare interesantă!

Tragedia optimistă
Informații generale
AutorVsevolod Vișnevski  Modificați la Wikidata
Ediția originală
Titlu original Оптимистическая трагедия  Modificați la Wikidata
Limbă originalălimba rusă  Modificați la Wikidata

Țara premiereiUniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Maks Furijan ca Lenin într-o reprezentare din 1957 a Teatrului Național Sloven din Ljubljana

Tragedia optimistă (în rusă Оптимистическая трагедия, transliterare: Optimisticheskaya tragediya) este o piesă de teatru scrisă de Vsevolod Vișnevski în Uniunea Sovietică în anul 1933, ca o dedicație a celei de-a 15-a aniversări a Armatei Roșii.

Piesa are loc la Sankt Petersburg și la Kronstadt, Rusia, după Revoluția Rusă și în timpul Războiului Civil Rus. Unele scene au loc pe o navă a Marinei Roșii pe Marea Baltică, lângă Sankt Petersburg. Piesa are trei acte.

Lucrările la piesă au început în ianuarie 1932. Până în august 1932 textul piesei a fost gata. Inițial, a fost numită Trăiască viața, apoi i s-a dat un alt nume - Din haos. Titlul Tragedia optimistă a fost ales pentru piesă la sugestia actriței principale a Teatrului de Cameră Alisa Koonen.[1][2]

Intrigă

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În timpul Războiului civil rus, o femeie comisar ajunge pe nava „Gromoboj”, controlată de o „unitate anarhistă revoluționară liberă”, pentru a transforma echipa de marinari într-un regiment disciplinat al Armatei Roșii, la ordinul partidului. Marinarii salută inițial apariția ei cu nemulțumire, atât pentru că nu doresc să se conformeze disciplinei, cât și pentru că acest comisar este o femeie.

Comandantul-șef încearcă să provoace violul în masă asupra femeii. Totuși, acesta se apără, ucigând pe unul dintre atacatori. Datorită fermității și voinței sale puternice, ea câștigă autoritate pe navă: le insuflă idei revoluționare celor nehotărâți, descurajează violența oarbă și în final îi determină pe marinari să-și împuște comandantul-șef pentru actele sale crude. Marinarii ajung să lupte pe front ca un regiment de infanterie.

În lupta împotriva armatei albe, femeia comisarul este luată prizonieră. Soldații reușesc să o elibereze, dar femeia, epuizată de interogatorii, moare.

Adaptări

În 1963, piesa a fost adaptată în filmul Tragedia optimistă (Optimisticheskaya tragediya) de Samson Samsonov.[3]

În 1965, Alexander Holminov a adaptat piesa într-o operă.

Traduceri

Referințe

  1. ^ Театральная энциклопедия. Гл. ред. П. А. Марков. Т. 4 — М.: Советская энциклопедия, Нежин — Сярев, 1965, 1152 стб. с илл., 6 л. илл. (стб. 195—196)
  2. ^ Всеволод Вишневский в энциклопедии «Кругосвет»
  3. ^ „Festival de Cannes: Optimistic Tragedy”. festival-cannes.com. Accesat în . 
  4. ^ targulcartii.ro. „Tragedia optimista de Vsevolod Visnevski”. Accesat în . 

Vezi și