Tratatul din 1818

Acest articol va explora subiectul Tratatul din 1818 din diferite perspective și abordări, cu scopul de a oferi cititorului o înțelegere profundă și completă a acestui subiect atât de relevant astăzi. Vor fi abordate aspecte istorice, culturale, sociale și științifice legate de Tratatul din 1818, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și holistică asupra importanței și impactului său în diferite domenii. Printr-o analiză detaliată și riguroasă, vom căuta să oferim cititorului o viziune completă și actualizată asupra Tratatul din 1818, cu scopul de a promova o reflecție critică și îmbogățitoare asupra acestei teme și a impactului acesteia asupra societății contemporane.

Convenția privind pescăriile, frontiera și retrocedarea sclavilor semnată între Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei, denumit și Convenția de la Londra, Convenția Anglo-Americană din 1818, Convenția din 1818, sau Tratatul din 1818, a fost un tratat semnat în 1818 între Statele Unite și Regatul Unit, prin care se rezolva o dispută teritorială între cele două țări și permitea ocuparea și colonizarea în comun a Țării Oregon, denumită de britanici Districtul Columbia al Companiei Golfului Hudson, inclusiv porțiunea sudică a districtului New Caledonia.

Tratatul a marcat ultima pierdere teritorială permanentă a Statelor Unite în partea lor continentală, și anume extremitatea nordică a teritoriului Louisiana de la nord de paralela de 49 de grade latitudine nordică, regiune istorică denumită astăzi Milk River și aflată în sudul actualei provincii canadiene Alberta. Regatul Unit a cedat în întregime porțiunea din Rupert's Land de la sud de paralela de 49 de grade și în vest până la Munții Stâncoși, inclusiv colonia Red River.