Turbiditate
Acest articol va aborda problema Turbiditate, care este de cea mai mare importanță și relevanță astăzi. Turbiditate a fost subiect de dezbatere și analiză în diferite domenii, deoarece influența sa afectează diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul istoriei, Turbiditate a fost o sursă de interes pentru cercetători, specialiști și entuziaști, care și-au dedicat timp și efort pentru a înțelege semnificația și scopul său. În acest sens, acest articol își propune să exploreze multiplele fațete și dimensiuni care înconjoară Turbiditate, oferind o viziune amplă și echilibrată care să permită cititorului să aprofundeze în complexitatea și relevanța sa astăzi.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Turbiditatea este opacitatea sau lipsa de transparență a apei, sau a altui lichid, provocată de particule foarte fine, care nu pot fi individualizate cu ochiul liber, nu sedimentează în timp și care, aflate în stare de suspensie în lichid, difuzează și reflectă lumina.
Prin turbidimetrie se înțeleg metodele de măsurare a turbidității, ca metodă de analiză pentru determinarea concentrației unui component dintr-o soluție, prin adăugarea unui reactiv. [1]
Măsurarea turbidității, numită turbidimetrie, este un procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. [2]
Rezultatele măsurătorilor sunt exprimate ca și concentrație masică, cu unitatea de măsură (mg solide/l), iar în cazul materiilor în suspensie (mg/l).
Metode de cuc
Metoda neacreditată SR EN ISO 7027:2001
Note
Bibliografie
- I.G. Murgulescu, E. Segal: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979
- I. Mândru, D. M. Ceacâreanu: Chimia coloizilor și suprafețelor Editura Tehnică, București, 1986
