Uracil
În articolul de astăzi, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Uracil. Indiferent dacă căutați informații despre modul în care Uracil vă poate afecta viața de zi cu zi sau sunteți interesat să descoperiți câteva fapte amuzante despre Uracil, acest articol este pentru dvs. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom explora diferitele aspecte ale Uracil, de la originea și evoluția sa, până la impactul său asupra societății actuale. Indiferent de nivelul tău de cunoștințe despre Uracil, suntem siguri că vei găsi informații noi și interesante în acest articol. Așa că pregătește-te să te cufunzi în universul fascinant al lui Uracil și să descoperi tot ce trebuie să știi despre el.
| Uracil | |
 | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 66-22-8 |
| ChEMBL | CHEMBL566 |
| PubChem CID | 1174 |
| Formulă chimică | C₄H₄N₂O₂[1]  |
| Masă molară | 112,027 u.a.m.[1] |
| Punct de topire | 339 °C[2] |
| Solubilitate | 4,62 gram per kilogrami[3] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Uracilul este o pirimidină specifică ARN-ului. Acesta grupează cu adenină, în cadrul ARN-ului, fiind înlocuit de timină la ADN.
Proprietăți
Proprietăți fizice
Compus cristalin, incolor, inodor, ce are proprietatea de a absorbi lumina. Uracilul, precum toți acizii nucleici, nu prezintă fosforescență.
Proprietăți chimice
Aparierea bazelor azotate ce conțin uracil (bază pirimidinică) și adenină (bază purinică) se realizează prin formarea de 2 legături de hidrogen.
Importanța
Sinteza
În laborator, uracilul poate fi sintetizat prin reacția citozinei cu apa, astfel: C4H5N3O + H2O → C4H4N2O2 + NH3
Vezi și
Bibliografie
- Lehninger A. (decembrie 1987), Biochimie vol I-II, v, București
- Ranga V., Teodorescu Exarcu I. (), Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București
.svg){kind=small}