Valeriu Cristea
În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Valeriu Cristea, explorând numeroasele sale fațete și aprofundând în implicațiile sale în societatea actuală. Valeriu Cristea a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând dezbateri și reflecție în jurul relevanței și impactului său. În acest sens, vom analiza evoluția sa în timp, precum și influența sa în diferite domenii, de la cultură la tehnologie. De asemenea, ne vom concentra asupra provocărilor și oportunităților pe care Valeriu Cristea le prezintă în prezent, abordând importanța sa într-un context globalizat și în continuă schimbare.
| Valeriu Cristea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Arad, România |
| Decedat | (62 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | eseist, critic, istoric literar, |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Tînărul Dostoievski |
Modifică date / text  | |
Valeriu Cristea (n. 15 ianuarie 1937, Arad, d. 22 martie 1999, București) a fost un critic literar din România, dedicat deopotrivă literaturii autohtone și operei unor mari scriitori străini.
A făcut școala primară la Galați, apoi la Cluj, unde absolvă Liceul George Barițiu. La insistențele familiei, se înscrie la Facultatea de Mecanică (1954), abandonând-o însă rapid, pentru a urma Filologia. Se transferă în 1956 la Universitatea București, dar în primăvara anului 1959, din cauza solidarizării cu un coleg exclus pe motive de dosar politic, este și el exmatriculat, într-o ședință publică. Muncește pe șantier ca muncitor necalificat și reușește să reia studiile universitare în decembrie 1960. Din cauza acestei întreruperi, va absolvi cu doi ani mai târziu decât promoția sa (în 1962). Debutează în același an cu o cronică publicată în Gazeta literară. Este, timp de un an, profesor în comuna Gruiu, județul Ilfov (1963-1964), după care va lucra ca redactor la Gazeta literară (transformată în România literară), timp de 26 de ani (a avut o rubrică permanentă până în 1990). După Revoluție devine redactor-șef al revistei Caiete critice (1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei Literatorul (pe care a înființat -o împreună cu Eugen Simion și Marin Sorescu). Lucrează și ca redactor la Editura Cartea Românească (1992-1996), iar din 1998 la revista Creanga de aur, editată de Fundația Culturală Română.
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Opere publicate
- Tînărul Dostoievski (1971)
- Pe urmele lui Don Quijote (1974)
- Introducere în opera lui Ion Neculce (1974)
- Domeniul criticii (1975)
- Alianțe literare (1977)
- Spațiul în literatură (1979; ediția a II-a, 2003)
- Dicționarul personajelor lui Dostoievski, I-II (1983, 1995), tradus ulterior și în limba rusă
- Modestie și orgoliu (1984)
- Fereastra criticului (1987)
- După-amiaza de sîmbătă (1988; ediția a II-a, 1999; ediția a III-a, 2006)[3]
- Despre Creangă (1989; ediția a II-a, 1994)
- A scrie, a citi (1992)
- Bagaje pentru paradis (1997) [4][5]
- Dicționarul personajelor lui Creangă (1999).
Premii și distincții
- trei premii ale Uniunii Scriitorilor (1970, 1979, 1983)
- două ale Asociației Scriitorilor din București (1974, 1995)
- Premiul Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române (1989), pentru volumul După-amiaza de sîmbătă.
Note
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Impotriva interpretarii, 24 august 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
- ^ Carte - Valeriu Cristea, Bagaje pentru paradis, Adriana Bittel, Formula AS - anul 2007, numărul 788, accesat la 21 ianuarie 2014
- ^ Un roman despre rai, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 409, februarie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014
