Astăzi, Vasile Sfetcu este un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Vasile Sfetcu și-a asumat un rol de lider în societatea actuală, generând multiple dezbateri, discuții și dezvoltări în diferite domenii. De la mediul academic și știință la afaceri și politică, Vasile Sfetcu a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferitele fațete și dimensiuni ale Vasile Sfetcu, analizând impactul și relevanța acestuia în contextul actual. Fără îndoială, Vasile Sfetcu este un subiect care merită să fie aprofundat și discutat în profunzime.
Vasile Sfetcu | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Data nașterii | |||
Locul nașterii | Ploiești, România | ||
Data decesului | (79 de ani) | ||
Locul decesului | Constanța, România | ||
Cluburi de seniori* ![]() | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1954-1969 |
![]() | 161 | |
1970-1973 |
![]() | 7 | |
Echipa națională ![]() | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1962 |
![]() | 3 | |
Echipe antrenate | |||
IMU Medgidia | |||
Șoimii Cernavodă(d) | |||
CFR Constanța | |||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Vasile Sfetcu (n. , Ploiești, România – d. , Constanța, România) a fost un jucător (portar) și antrenor de fotbal român.[1][2][3]
Vasile Sfetcu s-a născut pe 10 mai 1937 la Ploiești, România, începând să joace fotbal la juniori în 1951 la clubul local, Metalul, după care a evoluat ca portar la Petrolul Ploiești unde a debutat în Divizia A la 24 noiembrie 1954 într-un meci jucat în deplasare împotriva Metalului Hunedoara, terminat cu o înfrângere (scor 1-3). A jucat apoi un sezon la Metalul 1 Mai Ploiești în Divizia B, apoi a revenit la Petrolul, echipă la care, în primele două sezoane, a câștigat două titluri consecutive în Divizia A (în 1957–58 și 1958–59), fiind folosit de antrenorul Ilie Oană în 17 meciuri în primul sezon, respectiv în 20 de meciuri în al doilea sezon.[4]
Sfetcu a fost folosit titular de antrenorul Oană pentru „ Lupii galbeni” în victoria cu 6–1 împotriva Siderurgistului Galați din finala Cupei României 1963, până în minutul 85, când a fost înlocuit de Mihai Ionescu.
De asemenea, a câștigat cu echipa un al treilea titlu de campion în Divizia A în sezonul 1965. –66, fiind folosit de antrenorul Constantin Cernăianu în 5 jocuri.[4][5]
Ultima apariție ca jucător în Divizia A a lui Vasile Sfetcu a avut pe 26 martie 1969 într-o înfrângere cu 2-0 în deplasare împotriva UTA Arad.
Sfetcu are un total de 161 de meciuri jucate în Divizia A, precum și 16 meciuri în Cupa României. De asemenea, a jucat în 14 meciuri din competițiile europene (în Cupa Campionilor Europeni 6 jocuri, în Cupa Cupelor 1 joc și în Cupa Orașelor Târguri 7 jocuri).[6]
Vasile Sfetcu a jucat trei meciuri pentru Echipa națională de fotbal a României, debutând pe 30 septembrie 1962, când antrenorul Constantin Teașcă l-a trimis pe teren în minutul 80 pentru a-l înlocui pe Gheorghe Dungu(d) într-un amical care s-a încheiat cu o victorie cu 4-0 împotriva Marocului.[7][8]
Al doilea meci a fost o înfrângere cu 6-0, în deplasare, la 1 noiembrie 1962, împotriva Spaniei la calificările pentru Cupa Națiunilor Europene din 1964.[9]
Ultima sa apariție în poarta naționalei României a fost tot la un meci amical împotriva Marocului, care a avut loc pe 23 decembrie 1962, în deplasare, și care s-a încheiat cu o înfrângere cu 3-1. În acel ultim meci internațional, Sfetcu l-a înlocuit pe Ion Voinescu în minutul 40.[7][10]
După încă trei sezoane petrecute ca jucător la Metalul Plopeni în ligile inferioare, Sfetcu s-a retras din cariera de jucător și a început cariera de antrenor la echipele de juniori ale Petrolului și ale altor cluburi din județ, după care s-a stabilit la Constanța, unde a pregătit alte câteva echipe din zonă: IMU Medgidia, Șoimii Cernavodă(d) și CFR Constanța.[1][2]
Vasile Sfetcu a murit la 16 septembrie 2016, în Constanța, la vârsta de 79 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de la Agigea.[1]
Petrolul Ploiești
Metalul Plopeni