Viespar

În acest articol vom aprofunda subiectul Viespar, aspect care a căpătat o mare relevanță în ultima vreme. Viespar a fost subiect de dezbatere și studiu în diverse domenii, de la psihologie la politică, inclusiv sociologie și economie. Impactul său asupra societății și asupra vieții de zi cu zi este de netăgăduit și, de aceea, este de mare importanță să înțelegem temeinic implicațiile și posibilele consecințe ale acestuia. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite perspective asupra Viespar, vom analiza evoluția sa în timp și vom reflecta asupra rolului pe care îl joacă astăzi. Fără îndoială, Viespar este un subiect care stârnește interesul multor oameni și suntem siguri că această lectură va fi foarte utilă celor care doresc să-și aprofundeze înțelegerea.

Acest articol se referă la o pasăre răpitoare. Pentru pasărea din familia meripodelor, uneori numită și ea viespar, vedeți Prigoare.
Viespar
Pasăre adultă în Germania
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Accipitriformes
Familie: Accipitridae
Gen: Pernis
Specie: P. apivorus
Nume binomial
Pernis apivorus
(Linnaeus, 1758)
Range of P. apivorus     Breeding      Non-breeding      Passage
Sinonime

Falco apivorus Linnaeus, 1758

Viesparul (Pernis apivorus) este una dintre puținele păsări de pradă din România care s-a adaptat pentru a mânca albine/viespi, cuiburile și mierea lor. Pentru a evita înțepăturile și alte cauze neplăcute are piele dură și groasă, stratul de pene este mare și dispus ca țiglele unui acoperiș, gheare lungi și ascuțite pentru a rupe cuibul și nări cu pene. De asemenea ghearele sunt utilizate și la săpat, adâncimea maximă a gropii este de 40 cm.

Hrana mai este alcătuită și din râme, melci, ouă și pui de pasăre, păsări mici, rozătoare și chiar fructe.

Ca habitat preferă pădurile de la câmpie și deal.

Note

  1. ^ BirdLife International. (). Pernis apivorus. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22694989A93482980. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22694989A93482980.enAccesibil gratuit. Accesat în . 

Legături externe