În lumea de astăzi, Viorel Morariu a fost subiectul unui interes și dezbatere crescând în diverse domenii. Încă de la înființare, Viorel Morariu a captat atenția experților, academicilor, cercetătorilor și a publicului larg, generând o serie de discuții și reflecții asupra impactului, relevanței și posibilelor implicații ale acestuia. Diferitele abordări și perspective cu privire la Viorel Morariu au dat naștere unui corp extins de cunoștințe și informații care variază de la aspecte istorice și culturale până la probleme științifice și tehnologice. În acest sens, acest articol urmărește să ofere o viziune cuprinzătoare și multidisciplinară a Viorel Morariu, abordând diverse aspecte și abordări care ne permit să aprofundăm înțelegerea și sensul său astăzi.
Viorel Morariu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Cuciulata, România ![]() |
Decedat | (85 de ani)[1] ![]() București, România ![]() |
Copii | Octavian Morariu ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jucător de rugby în XV antrenor oficialitate sportivă ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Sport | rugby |
Echipa | ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Viorel Morariu (n. , Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România – d. , București, România) a fost un rugbist român, fost președinte al Federației Române de Rugby. A fost unul dintre cei mai buni jucători români de rugby ai generației sale.[2]
Între 1947 și 1964, el a jucat la clubul RC Grivița Roșie București. Morariu a fost un jucător consecvent al echipei naționale a României în anii 1950 și 1960[3] și, de asemenea, căpitan al echipei.[4] A îndeplinit apoi funcțiile de vicepreședinte (1973–1987)[4] și președinte al Federației Române de Rugby (1990–1998).[4] Fiul său, Octavian Morariu, a fost ales președinte al Federației Române de Rugby în 2001.[5]
În anul 2012 a primit Premiul Vernon Pugh pentru servicii deosebite.[6]
Viorel Morariu a murit în 23 mai 2017.[7][8][9]
|date=
(ajutor)