Vorskla

Vorskla este un subiect care a captat interesul multor oameni de-a lungul timpului. Relevanța sa se manifestă în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, de la cultura populară la politică și economie. Pe măsură ce îi explorăm implicațiile, descoperim un univers de posibilități care ne trezesc curiozitatea și ne invită să reflectăm asupra naturii umane. În acest articol, vom aprofunda în profunzimile lui Vorskla, explorând originile, impactul și evoluția sa de-a lungul istoriei. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem mai bine acest fenomen și influența lui asupra lumii moderne.

Vorskla

Vorskla v Poltavě
Date geografice
Bazin hidrograficbassein Vorsklî]  Modificați la Wikidata
EmisarNipru  Modificați la Wikidata
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă464 km  Modificați la Wikidata
Date generale
Țări traversateRusia
Ucraina  Modificați la Wikidata
AfluențiVorsklița], Boromlea], Oleșnea (prîtoka Vorsklî)], Bulanova], Poluzir'ea], Velîkîi Kobeleaciok], Hraivoronka], Bratenîțea (ricika)], Ivanî (ricika)], Reabîna (ricika)], Husînka (prîtoka Vorsklî)], Ohtîrka], Huhra (ricika)], Berezova], Kotelva], Merla], Kovjîja], Kolomak], Tahamlîk], Kustolovo], Tarapunka (ricika)], Krînîcina], Vesela Dolîna (ricika)], Kodeneț], Rukav Kîselîha], Vismacika], Bîstra], Dovbînka], Ponurî]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vorskla (în ucraineană Ворскла, transliterat: Vorskla) este un râu în Rusia și Ucraina, afluent stâng al Niprului. Curge prin regiunea Belgorod din Rusia și regiunile Sumî și Poltava din Ucraina, se varsă în lacul de acumulare Kamensk (fostul Dneprodzerjinsk). Are o lungime de 464 km, suprafața bazinului hidrografic al râului este de 14,7 mii km².[1][2][3][4][5][6][7]

Izvorăște de pe versanții vestici ai Podișului Central Rusesc, și apoi curge prin Câmpia Niprului. Valea Vorsklei este trapezoidală, și are o lățime de 10-12 km în Ucraina. Lunca râului este asimetrică; aproape pe toată lungimea sa malul drept este înalt, abrupt, cel stâng - jos, pe alocuri mlăștinos. Albia râului este șerpuitoare; lățimea Vorsklei în cursul mijlociu și inferior este de 35-40 m, în unele locuri depășind 100 m. Panta râului este de 0,3 m/km. Afluenții principali sunt Vorsklița, Boromlea (pe dreapta), Merlo, Kolomak, Tagamlîk (pe stânga).[1][2][3][4][5][6][7]

Alimentarea râului este mixtă. Apele râului sunt mari în martie - aprilie, și mici în iulie - octombrie. Debitul mediu la gura râului depășește 36 m³/s. Este acoperit cu un strat de gheață de la începutul lui decembrie până în martie. Au fost construite mici hidrocentrale și ecluze regulatoare. Apele sale sunt folosite pentru alimentarea cu apă a populației și a întreprinderilor și pentru irigații. Pe Vorskla sunt situate orașele Poltava și Kobeleaki; de-a lungul malurilor (în regiunea Poltava) se află monumente naturale - Parcul Forestier Kovpak și Pădurea Parasoțk. Râul și malurile sale pitorești sunt locuri preferate de odihnă.[1][2][3][4][5][6][7]

Note

  1. ^ a b c Vorskla River. Internet Encyclopedia of Ukraine.
  2. ^ a b c І. І. Кураш, М. М. Гризун. Ворскла // Енциклопедія Сучасної України: електронна версія / гол. редкол.: І. М. Дзюба, А. І. Жуковський, М. Г. Железняк та ін.; НАН України, НТШ. Київ: Інститут енциклопедичних досліджень НАН України, 2006.
  3. ^ a b c Є. С. Святицька. Ворскла. // Географічна енциклопедія України. Т. 1. A-Ж . 1989 / редкол.: О. М. Маринич (відпов. ред.) та ін. – Київ: "Українська Радянська Енциклопедія" ім. М. П. Бажана, 1989.
  4. ^ a b c Ворскла. // Полтавщина. Енциклопедичний довідник. / За редакцією А. В. Кудрицького. — Київ «Українська Енциклопедія» імені М. П. Бажана 1992
  5. ^ a b c Ворскла. // Полтавська область: природа, населення, господарство. Географічний та історико-економічний нарис / Під ред.: К. О. Маца, Б. В. Чичкало, Г. М. Коваленко. — Полтава, 1993, p. 33
  6. ^ a b c Ворскла. // Українська радянська енциклопедія. Том 02. Боронування — Гергелі. / Головна редакція Української радянської енциклопедії. Київ: Поліграфкнига, 1978
  7. ^ a b c Ворскла. // Большая Советская Энциклопедия. Главный редактор А. М. Прохоров. Том 5: Вешин — Газли. Третье издание. / Москва. Издательство «Советская Энциклопедия». 1971