Wade-Giles

În acest articol, vom aprofunda în Wade-Giles, un subiect care a stârnit interes și dezbatere în ultima vreme. Wade-Giles este un subiect care a captat atenția experților, pasionaților și publicului larg, datorită relevanței sale în diverse domenii. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii populare, Wade-Giles s-a dovedit a fi un subiect de mare importanță astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte ale Wade-Giles, analizând originea, evoluția și impactul său asupra societății. În plus, vom examina posibile scenarii viitoare și vom lua în considerare importanța acestora în lumea de astăzi.

Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.

Wade-Giles (AFI:/ˌweɪdˈʤaɪlz/) (chineză simplificată: 威妥玛拼音 sau 韦氏拼音; chineză tradițională: 威妥瑪拼音 sau 韋氏拼音; pinyin: wēituǒmǎ pīnyīn), uneori prescurtat Wade este un sistem de romanizare (notare fonetică și transcripție) a limbii chineze bazată pe mandarina vorbită în Beijing. A fost dezvoltat pe baza unui sistem creat de Thomas Wade la jumătatea secolului XIX și a atins forma finală odată cu „Dicționarul chinez-englez” al lui Herbert Giles din 1892.

Wade-Giles a fost principalul sistem de transcripție pentru vorbitorii limbii engleze în cea mai mare parte a secolului XX, folosit în câteva cărți de referință și în toate cărțile despre China apărute înainte de 1979[1]. În prezent a fost înlocuit cu sistemul pinyin, dar a rămas în uz în Republica Chineză(Taiwan).

Note

  1. ^ Krieger, Larry S. (). „ch. 4”. World History; Perspectives on the Past (în engleză). Illinois: D.C. Heath and Company. pp. p. 82. ISBN 0-669-40533-7. This book uses the traditional system for writing Chinese names, sometimes called the Wade-Giles system. This system is used in many standard reference books and in all books on China published before 1979.