În lumea de astăzi, Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) este un subiect care ocupă un loc central în conversațiile și dezbaterile din societate. Fie în ceea ce privește impactul social, economic, politic sau cultural, Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) a captat atenția oamenilor de toate vârstele și categoriile sociale. Relevanța și importanța lui Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) se extinde la nivel global, iar influența sa se simte în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete și perspective din jurul lui Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern), cu scopul de a înțelege în profunzime domeniul de aplicare și implicațiile sale pentru prezent și viitor.
Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°11′37″N 8°38′36″E / 51.1937°N 8.6433°E |
Suprafață | 2.991,84 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4817304 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 2.991,84 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) este situat la coordonatele 51°13′05″N 8°43′19″E / 51.2181°N 8.7219°E.
Situl Waldreservat Glindfeld- Orketal (mit Nebentälern) a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2000 pentru a proteja un număr necunoscut de specii din flora spontană și fauna sălbatică aflate în arealul zonei. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în mai 2008[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 12 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află un număr nedeclarat de specii protejate.[2]