Astăzi, Weidatal este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. Pe măsură ce tehnologia avansează, oamenii sunt din ce în ce mai cufundați în diferite perspective și abordări ale Weidatal. Este un subiect care acoperă diferite aspecte ale vieții, de la politică la știință, inclusiv cultură și economie. Weidatal a fost obiect de studiu și analiză încă din cele mai vechi timpuri, iar influența sa asupra societății actuale continuă să fie un subiect de mare relevanță. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Weidatal și impactul său asupra societății de astăzi, pentru a oferi o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect.
Weidatal | |
Poziția | Auma-Weidatal![]() |
---|---|
Coordonate | 50°41′35″N 11°59′23″E / 50.693193°N 11.989767°E |
Suprafață | 225 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5337320 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Weidatal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 225 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Weidatal este situat la coordonatele 50°41′39″N 11°59′41″E / 50.6942°N 11.9947°E.
Situl Weidatal a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 2000 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2008[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 13 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 10 specii de plante, 2 specii de păsări, 7 specii de mamifere, 27 de specii de nevertebrate, 4 specii de pești, 4 specii de reptile.[2]