În lumea de astăzi, Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la apariție, a generat dezbateri, controverse și un impact profund asupra societății moderne. Relevanța sa transcende toate tipurile de granițe și s-a poziționat ca un subiect de interes general pe agenda publică. Pe măsură ce Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete continuă să evolueze și să capete noi dimensiuni, este important să analizăm îndeaproape fiecare dintre aspectele sale pentru a înțelege semnificația și impactul său asupra mediului. În acest articol, vom explora diferite perspective asupra Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete și influența sa în diverse domenii ale vieții de zi cu zi, cu scopul de a face lumină asupra acestui subiect și de a promova o dezbatere informată și îmbogățitoare.
Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°55′10″N 12°20′50″E / 49.91932°N 12.34731°E |
Suprafață | 237,35 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6040371 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 237,35 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete este situat la coordonatele 49°55′16″N 12°20′46″E / 49.9211°N 12.3461°E.
Situl Wondrebaue und angrenzende Teichgebiete a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja 3 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 7 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]