Zoe Dumitrescu-Bușulenga

În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga, explorând numeroasele sale fațete și aspecte care îl fac atât de relevant astăzi. De la origini și până la impactul său asupra societății moderne, Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul istoriei. Printr-o analiză profundă și detaliată, vom examina influența acesteia în diferite domenii, precum și implicațiile sale la nivel individual și colectiv. Vom afla părerile experților pe această temă și punctele de vedere ale celor care experimentează îndeaproape prezența lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga în viața de zi cu zi. Ce secret se ascunde în spatele lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga? Care este relevanța sa în contextul actual? Acestea și alte întrebări vor fi abordate în acest articol, care urmărește să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra unei probleme de mare importanță în societatea contemporană.

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
  • Este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Marcat din mai 2011.
  • Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din mai 2011.
 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Date personale
Nume la naștereZoe Dumitrescu
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Decedată (85 de ani)[1][4][2][5] Modificați la Wikidata
Mănăstirea Văratec, România
ÎnmormântatăMănăstirea Putna[3] Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Dumitrescu și Maria Apostol
Căsătorită cuApostol Bușulenga
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieromână
Religieortodoxie
Ocupațiejurnalistă
filologă​
critic literar​
profesoară universitară​
călugăriţă
istoric literar​
comparative literature academic] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[6] Modificați la Wikidata
Prodecan la Facultatea de Filologie a Universității din București
În funcție
1966 – 1967
CircumscripțiaBanu Manta și Cotroceni, București
Membră a CC al PCR
În funcție
12 august 1969 – 28 noiembrie 1974
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție
1975 - 1980
1980 – 1985
Membru al Comisiei pentru politică externă și cooperare economică internațională a MAN
În funcție
22 martie 1975 – 1 aprilie 1980
Director al Școlii Române din Roma
În funcție
1991 – 1997
Premii1. Ordinul 23 August
2. Ordinul „Meritul Cultural”
3. Ordinul bulgar „Sf. Metodiu și Chiri”
4. Comandor al „Ordine al Merito della Repubblica Italiana”
5. Premiul Herder
Partid politicPartidul Comunist Român
Alma mater1. Facultatea de Drept din București
2. Facultatea de Litere din București
3. Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“ din URSS
Profesiecercetător, profesor, critic, istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog, politician
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Mormântul Maicii Benedicta - Zoe Dumitrescu Bușulenga la Mănăstirea Putna

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (n. 20 august 1920[7], București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) a fost o personalitate a culturii și politicii din România, fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, și a Mariei Apostol, filolog. A fost activă în perioada 1947-1989 în calitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966[7], al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974)[8], și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 - 1980 și 1980 - 1985). A fost, de asemenea, vicepreședintă a Academiei Române și membră a unor importante instituții culturale europene, considerată unul dintre cei mai mari eminescologi ai țării[9]. A fost profesor universitar de literatură universală și comparată și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.[10] Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de „Maica Benedicta”. A fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna.

Studii

  • Școala Centrală din București
  • Studii muzicale la Conservatorul "Pro-Arte"
  • Cursuri de „formare” la Institutul Pedagogic Maxim Gorki din Moscova (1947-1948) unde a fost președintele studenților români din acest institut.
  • Studii juridice și filologice (anglo-germanistică, istoria artelor)
  • 1970, doctorat cu teza Renașterea - Umanismul - Dialogul artelor

Opera

Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică. Își începe cariera traducând din rusește în 1949 „Poemul pedagogic” al lui Anton Semionovici Makarenko.

Activitate publicistică

Zoe Dumitrescu Bușulenga a publicat articole în numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, Synthesis etc. A fost director al Revistei de istorie și teorie literară și al revistei ''Synthesis.

Opera literară

Studii de istorie a culturii

Studii de comparatistică

  • Renașterea, umanismul, și dialogul artelor, 1971; ediția a II-a, revăzută și adăugită, 1975
  • Valori și echivalențe umanistice, excurs critic și comparatist, București, Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973
  • Itinerarii prin cultură, (culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist), București, Ed. Eminescu, 1982

Impresii de călătorie

Memorialistică

  • Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinței, București, 2007

Participare în volume colective

  • Miorița (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1972
  • Meșterul Manole (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1976
  • Mihai Eminescu - Omagiu (1889-1979), Editura: Filaret, 1979
  • Istoria literaturii române. Studii (București, Ed. Academiei Române, 1979), ediție coordonată de Zoe Dumitrescu Bușulenga, care a fost și autoarea unor studii din cuprinsul cărții.
  • Antologia poeziei românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984
  • Cainii noștrii", buletin documentar, Editura Casa Scânteii, București, 1980-1986

Ediții prefațate

In memoriam

  • Omagiu acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la 80 de ani; Volum îngrijit de Ileana Mihăilă, Ed. Roza Vânturilor, București, 2001
  • Să nu pierdem verticala. Interviuri și dialoguri, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2013
  • Zoe Dumitrescu-Bușulenga în conștiința critică a contemporanilor, de Silviu Mihăilă, Editura ASE, 2016
  • Zoe Dumitrescu‑Bușulenga – Maica Benedicta - Contemporanii mei portrete, ed. a III-a, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2019
  • Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec - convorbiri cu Fabian Anton, Ed. Vremea, București, 2018
  • Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) – Oameni și întâmplări din Varatecul de altădată, Ed. Vremea, București, 2019

Cariera profesională

  • 1947 - 1948 - Președinte al Comitetului U.N.S.R. de la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“[11]
  • 1948 - 1949 - Redactor la Editura de Stat
  • Până în 1957, redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu"
  • 1948 - 1971 - asistent universitar, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1971), șef al Catedrei de Literatură Universală și Comparată (din 1975) la Universitatea din București
  • Din 1973, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu" din București
  • Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam (1972)
  • Membru corespondent al Academiei Române - 1 martie 1974
  • Membru titular al Academiei Române - 22 ianuarie 1990
  • Vicepreședintele Academiei Române (2 februarie 1990 - 18 februarie 1994)
  • Președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române
  • Director al Școlii Române din Roma - (1991-1997)
  • Membră în Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1973-1979)
  • Membră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța
  • Membră a Academia Europaea din Londra (1993).

Premii și distincții

Note

  1. ^ a b Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b http://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-s-a-transformat-criticul-literar-zoe-dumitrescu-busulenga-maica-benedicta-cea-deslusit-misterele-credintei-dumnezeu-1_55cf1a74f5eaafab2c8a2503/index.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Zoe Dumitrescu Buşulenga, Gran Enciclopèdia Catalana 
  5. ^ Album Academicum, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ a b ro Membrii ai CC al PCR
  8. ^ 13 iunie 1989, 13 iunie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 19 septembrie 2013
  9. ^ „PORTRET: Zoe Dumitrescu – Buşulenga – intelectual luminos într-o lume decadentă. Un model al descoperirii esenţei credinţei”. Agenția de presă RADOR. . Accesat în . 
  10. ^ coord. Păcurariu, Dim. (). Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente. Univers. p. 149. 
  11. ^ După 1989, amintindu-și de acest moment, de originea sa socială burgheză și de lupta anticomunistă a familiei sale, Zoe Dumitrescu-Bușulenga povestea: „Am terminat dreptul, am făcut și teza pe care nu am putut‑o susține, pentru că rușii cereau altceva decât ceea ce am făcut eu. Eu mă întemeiam în special pe bibliografie franceză și anglo‑saxonă și atunci am făcut filologia în același timp cu dreptul. Termin filologia anglo‑germană și critica de artă. Am dat licența, un Shakespeare, cu Levițchi, expert în shakespearologie, dar în anul 1947 ne‑am trezit că pierdem tot. Ni s‑au luat casele, pământurile, tata a pierdut și pensia, a trebuit să‑l ascund pentru că fusese subsecretar de stat în Guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat de Securitate în munți și așa mai departe... Eu am rămas pur și simplu pe drum. Ce fac cu familia mea? Și atunci, cu altă prietenă a mea care acum e la Paris, Neli Comorovschi – ea făcuse italiana și engleza –, ne‑am hotărât să apucăm pe un alt drum. Nu aveam altă ieșire, era singura. Se înființase atunci Institutul Maxim Gorki, unde puteai să intri, nu te întreba nimeni nici de origine, nu‑ți cerea nimeni biografia, dimpotrivă, nu trebuia să spui ce studii ai, pentru că alții nu aveau studii”.Dumitrescu-Bușulenga, Zoe (). Să nu pierdem verticala. Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful. p. 53. 
  12. ^ Florica Dobre (ed.) (). Membrii C. C. al P. C. R.: 1945-1989. București: Editura Enciclopedică. ISBN 973-45-0486-X. 
  13. ^ Cancelaria Ordinelor - Cetățeni români și străini decorați cu Ordinul național Pentru Merit, presidency.ro, accesat 2010-08-18

Legături externe

Interviuri