În lumea de astăzi, Întârzierea Shapiro a devenit un subiect de mare relevanță și dezbatere. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Întârzierea Shapiro a luat un rol neașteptat, generând opinii contradictorii și poziții diverse. Nu există nicio îndoială că Întârzierea Shapiro a afectat diferite aspecte ale societății, de la politică la economie, inclusiv cultură și viața de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Întârzierea Shapiro și vom discuta influența sa astăzi, precum și posibilele sale implicații în viitor. Printr-o abordare interdisciplinară, vom aborda Întârzierea Shapiro din mai multe perspective cu scopul de a înțelege mai bine sfera și semnificația acestuia în societatea contemporană.
Întârzierea Shapiro sau întârzierea (temporală) gravitațională (în original, Shapiro time delay ori gravitational time delay) este unul din cele patru teste de relativitate generalizată, aplicabile la sistemul nostru solar. Semnalele electromagnetice, precum cele ale radarului, au nevoie de un timp ușor mai lung pentru a se propaga către o țintă și un timp de întoarcere mai lung decât în cazul absenței masei obiectului. Întârzierea temporală este cauzată de trecerea mai înceată a luminii la deplasarea sa pe o distanță determinată (finită) într-o regiune a spațiului unde potențialul gravitațional variază.
Într-un articol intitulat Al patrulea test al relativității generalizate (în original, Fourth Test of General Relativity), Irwin Shapiro explica întârzierea și o pronostica [1] ca fiind măsurabilă. Pentru calcularea timpului de întârziere, fizicianul american folosea soluția Schwarzschild a ecuațiilor de câmp ale lui Einstein.
Efectul de întârziere temporală gravitațională a fost prima dată observată de Irwin Shapiro, care a și propus un test bazat pe observarea comportamentului undelor radarului la trimiterea lor spre planetele Venus și Mercur, comparativ cu reflectarea și captarea lor la întoarcere.
Pentru un semnal electromagnetic propagat de-a lungul unui obiect masiv, întârziere temporală gravitațională poate fi calculată precum mai jos.
Unde R este vectorul unitar, îndreptat dinspre observator către sursă, iar x este vectorul unitar orientat dinspre observator înspre corpul de masă M. Punctul reprezintă produsul scalar a doi vectori.
Utilizând Δx = cΔt, formula de mai sus mai poate fi scrisă,
în care Δx reprezintă distanța suplimentară pe care lumina trebuie să o parcurgă, unde este raza Schwarzschild.
În metodologia formalismului post-newtonian parametrizat, întârzierea devine,
ceea ce reprezintă dublul prezicerii lui Newton (cu ).[2]