Înșelăciune
În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Înșelăciune. Acest subiect a fost subiect de interes și analiză de-a lungul anilor, iar astăzi vom explora diferitele sale dimensiuni și aspecte. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra culturii pop, Înșelăciune a lăsat o amprentă de neșters în viața noastră. Prin acest articol, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o perspectivă mai amplă și mai profundă a ceea ce înseamnă Înșelăciune pentru noi. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie care promite surprize, reflecții și cunoștințe noi despre Înșelăciune.
- A se distinge între înșelăciune sau fraudă, ca fapte și acțiuni pedepsite penal, și înșelare sau decepție,
care este un termen general atribuit fenomenului de inducere în eroare (fie intenționat sau neintenționat).
| Parte a seriei despre | ||
| Corupție | ||
 | ||
| Metode | ||
|
Mită • Furt • Fraudă • Deturnare de fonduri | ||
| Combatere | ||
|
• Libertatea presei
• Libertate de exprimare | ||
| Corupția din diferite țări | ||
| Instituții anticorupție în România | ||
|
• Direcția Națională Anticorupție | ||
| Vezi și | ||
|
• Corupție politică
• Corupția în Armata Română | ||
| editează | ||
Înșelăciunea sau frauda este o acțiune, pedepsită penal, caracterizată prin înșelarea cuiva mod deliberat pentru a obține un beneficiu ilegal.
Regim juridic
România
Codul penal al României incriminează Înșelăciunea (art. 244)[1] și Înșelăciunea privind asigurările (Art. 245).[2]
Cele două fapte sunt pedepsite diferit, cea din urmă fiind mai aspru pedepsită decât cea dintâi. În jurisprudență s-a sugerat de-a lungul timpului posibilitatea de corelare a sancțiunilor celor două tipuri de infracțiuni, argumentându-se apartenența lor de aceași subgrup de infracțiuni.[3]
Ca infracțiune penală
În jurisdicțiile din domeniul dreptului comun, frauda are forme diferite, unele generale (de exemplu, furtul prin pretextul fals) și unele specifice anumitor categorii de victime sau abateri (de exemplu, fraudă bancară, fraudă de asigurare, fals). Elementele de fraudă ca și crimă variază în mod similar. Elementele necesare, probabil ale celei mai generale forme de fraudă criminală, furtul prin falsă pretenție, sunt amăgirea intenționată a unei victime prin reprezentare falsă sau pretenție cu intenția de a convinge victima să se despartă de proprietate și cu victima care se desparte de proprietate pe reprezentarea sau pretenția și cu făptuitorul care intenționează să păstreze proprietatea de la victimă.[4]
Cost
Organizația tipică pierde cinci procente din veniturile sale anuale în urma fraudei, cu o pierdere medie de 160.000 USD. Fraudele comise de proprietari și directori au fost de peste nouă ori mai costisitoare decât frauda angajaților. Industriile cele mai frecvent afectate sunt sectorul bancar, producția și guvernul.[5]
Listă de farsori
- Gregor MacGregor (1786-1845) - un militar, aventurier și colonizator scoțian care a vândut proprietăți în statul imaginar Poyais.[6]
Vezi și
Note
- ^ http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-244
- ^ http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-245
- ^ Duvac, p. 30
- ^ „California Criminal Jury Instructions: 1804. Theft By False Pretense”. Judicial Council of California. Accesat în .
- ^ „Report to the Nations on Occupational Fraud and Abuse”. Association of Certified Fraud Examiners. . Arhivat din original la .
- ^ Cea mai mare farsă a istoriei: 3,6 miliarde de lire sterline pentru un stat imaginar Arhivat în , la Wayback Machine., 16 mai 2015, Marius Cosmeanu, România liberă, accesat la 30 iunie 2015
Legături externe
- Țepele din vremea crizei Arhivat în , la Wayback Machine., 9 martie 2009, Ieșeanul