Ștefan Pirogan
În acest articol, vom explora impactul Ștefan Pirogan asupra societății contemporane. De la începuturile sale până în prezent, Ștefan Pirogan a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale vieții moderne. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Ștefan Pirogan ne-a modelat percepțiile, ne-a transformat interacțiunile și ne-a redefinit înțelegerea lumii din jurul nostru. De-a lungul acestor pagini, vom descoperi diversele fațete ale Ștefan Pirogan și influența sa în domenii precum cultura, tehnologia, politica și economia. În plus, vom investiga posibilele implicații viitoare ale Ștefan Pirogan într-o lume în continuă evoluție.
| Ștefan Pirogan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1898 Rădoaia, județul Bălți, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | 1944 (46 de ani)  Ivdel(d), RSFS Rusă, URSS |
| Copii | Vadim Pirogan |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Creștin Ortodox |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Primar de Bălți | |
| În funcție 1924 – 1934 | |
| Precedat de | - |
| Succedat de | - |
| Partid politic | Partidul Național Țărănesc |
Modifică date / text  | |
Ștefan Pirogan (n. 1898, Rădoaia, județul Bălți, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1944, Ivdel, RSFS Rusă, URSS) a fost un politician român. Între perioada anilor 1922 - 1934 a fost ales de trei ori ca primar al orașul Bălți.[1]
A participat la Primul Război Mondial în armata țarului la Odesa, și a luat parte la evenimentele Unirii. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. Fiind luptător pentru Unire, a fost ales în anul 1922 primar la Bălți. A fost bun prieten cu Pan Halippa, Anton Crihan, Ioan Pelivan, Constantin Stere.[2] Pe 13 iunie 1941, după ocuparea Basarabiei de către URSS, Ștefan Pirogan a fost arestat de către sovietici și întemnițat într-un lagăr din Ivdel (amplasata în Munții Ural) unde a murit trei ani mai târziu în vârstă de 52 de ani. Ștefan Pirogan a fost reabilitat în anul 1987.
În 1941 au fost deportați soția Iulia (n. 1899) și feciorul Anatolie (n. 1931), reabilitați în 1989. Fiul mai mare, Vadim (n. 1924), a fost condamnat, în 1942, la 5 ani de detenție, internat în lagărul de muncă din Taișet, regiunea Bratsk.[3]
Vadim Pirogan a fost reabilitat în 1988, fiind fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Veteranilor Armatei Române.
Referințe
- ^ GRUȘCO, Tatiana. Vadim Pirogan - martir trecut prin iadul Gulagului. In: Magazin bibliologic, 2022, nr. 1-2, pp. 58-62. ISSN 1857-1476. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.6374659
- ^ ZINOVII, Maria. Memoriile lui Vadim Ștefan Pirogan – o contribuție valoroasă la cunoașterea vieții din gulag . In: Metodologii contemporane de cercetare și evaluare, : Științe umaniste, 22-23 aprilie 2021, Chișinău. Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2021, pp. 332-337. ISBN 978-9975-159-16-6..
- ^ Baciu, Gheorghe. Orașul Bălți și oamenii lui. Chișinău: , 2011, p. 145.
Literatură suplimentară
- Pirogan Ștefan. De ce are nevoie orașul Bălți. În: Almanahul orașului și județului Bălți, întocmit de A. Zigberman și Ef. Haschelevici, Bălți, 1933, p. 23-30.
- Pirogan, Vadim Ștefan. Pe drumurile pribegiei. Chișinău: S. n., 1999. 307 p. ISBN 9975-78-010-5
- Pirogan, Vadim Ștefan. Cu gândul la tine, Basarabia mea: Din mărturiile unui vinovat fără vină.... București: Memoria, 2010. 250 p. ISBN 978-973-88049-8-2.