Cu această ocazie, ne adâncim în lumea captivantă a Imperiul Rus, un subiect care a captat atenția cercetătorilor, profesioniștilor și publicului larg. Imperiul Rus a fost subiect de studiu și dezbatere de-a lungul anilor, stârnește un larg interes atât în societate, cât și în domeniul academic. De la origini și până la impactul său astăzi, Imperiul Rus a fost o sursă de reflecție și analiză, generând numeroase teorii și abordări. În acest articol, ne propunem să explorăm multiplele fațete ale Imperiul Rus, abordând totul, de la evoluția sa istorică până la implicațiile sale în diferite contexte. Printr-o abordare multidisciplinară, ne propunem să aruncăm lumină asupra acestui subiect atât de interesant și de relevant astăzi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Imperiul Rus (în rusa veche: Россійская Имперія; în rusa modernă: Российская империя; translit: Rossiiskaia Imperia) sau Imperiul țarist respectiv Rusia țaristă (i.e. de la țar) a fost un imperiu care a existat din 1721 până la revoluția din 1917.[1] Unul dintre cele mai mari imperii din istorie, întinzându-se pe trei continente, Imperiul Rus a fost întrecut doar de imperiile Britanic și Mongol. A avut un rol important în distrugerea ambițiilor lui Napoleon din 1812–1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins în vest și sud. Era, mai mereu, în conflict cu Imperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic). La începutul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de la Oceanul Arctic (în nord) până la Marea Neagră (în sud), și de la Marea Baltică (în vest) până la Oceanul Pacific, și, până în 1867, cuprindea teritoriul Alaska, din America de Nord (în est).[2] Cu o populație de 125,6 de milioane de locuitori la recensământul din 1897, era a treia cea mai mare țară după populație, după China și Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gamă largă în termeni economici, etnici, și religioși. Conținea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte și asasinate; fiind urmăriți îndeaproape de poliția secretă, mulți erau trimiși în exil, în Siberia. Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândul șerbilor, până la eliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și făbricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită boieri, începând cu secolul al X-lea și terminând cu secolul al XVI-lea, atunci când a venit la putere un împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462–1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominația Hoardei de Aur, a renovat Moscova, și a început expansiunea teritoriului rus. Țarul Petru cel Mare (1682–1725) a luptat în numeroase războaie și a condus un imperiu ce a devenit o putere majoră europeană. A mutat capitala de la Moscova la St. Petersburg, și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval, și a început unul științific, european, modern și raționalist. Ecaterina cea Mare (1761–1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. Țarul Alexandru al II-lea (1855–1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe din Europa de Est împotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei în primul Război Mondial a început în 1914, de partea Franței, Marii Britanii, și Serbiei, împotriva imperiilor German, Austro-Ungar și celui Otoman. Rusia a fost o monarhie absolutistă până la revoluția din 1905, după aceea devenind monarhie constituțională. Imperiul a decăzut în timpul revoluției din 1917, din cauza eșecurilor făcute în timpul primului Război Mondial. Istorie
TeritoriulLa sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața imperiului era de aproximativ 22.400.000 km². În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897, populația imperiului era de 128.200.000 oameni, cu majoritaea lor (93,4 milioane) trăind în partea europeană a Rusiei. În imperiu, trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice, în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație. Populația băștinașă din Siberia și Asia Centrală era înregistrată într-o clasă separată, numită inorodțî (инородцы), adică „născuți străini”. Față de teritoriul de astăzi al Rusiei, până în anul 1917 erau cuprinse și țările și teritoriile de azi: Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Belarus, o parte a Poloniei, Basarabia, Caucazul, Finlanda, și cea mai mare parte a Asiei Centrale. În 1914, statul era împărțit în 81 de provincii (denumite oficial „gubernii”) și 20 de regiuni (sau „oblastieii”). Guvernul și administrareaImperiul Rus a fost, între 1721–1905, o monarhie absolutistă, și era condusă de un monarh, numit „țar”, din dinastia Romanov. Creștinismul ortodox era credința oficială a imperiului rus, și era controlată de împărat, prin intermediul sfântului Sinod. Clasele supuse imperiului rus erau împărțițe după cum urmează: MonarhiArticol principal: Lista conducătorilor ruși.
Note
Legături externe
Bibliografie
|