Acid digalic

În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Acid digalic. De la origini și până la relevanța sa astăzi, acest subiect a captat atenția cercetătorilor, a cadrelor universitare și a entuziaștilor deopotrivă. De-a lungul timpului, Acid digalic a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale societății, de la cultură la economie. Printr-o analiză detaliată, vom explora diferitele fațete ale Acid digalic, dezvăluind impactul și relevanța acestuia în lumea contemporană.

Acid digalic
Identificare
SMILES C1=C(C=C(C(=C1O)O)O)C(=O)OC2=CC(=CC(=C2O)O)C(=O)O[1]
Număr CAS	536-08-3
ChEMBL	CHEMBL366356
PubChem CID	341
Formulă chimică	C₁₄H₁₀O₉[1]
Masă molară	322,032 u.a.m.[1]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Acidul digalic este un acid fenolic și polifenol regăsit în specia Pistacia lentiscus.^[2] Se regăsește și în structura acidului tanic.^[3] Esterii săi digaloil prezintă legături de tip depsidă în pozițiile -meta sau -para ale nucleului aromatic.^[4]

Tanaza este o enzimă care catalizează degradarea digalaților la acid galic. Enzima produce și acid digalic din galotaninuri.^[5]

Vezi și

• Acid galic
• Acid pirogalic (pirogalol)
• Galat de epigalocatechină (EGCG)
• Pirogalol
• Tanin

Referințe

1. ^ ^{a b c} „Acid digalic”, Digallic acid (în engleză), PubChem, accesat în 5 octombrie 2016 
2. ^ Bhouri, W.; Derbel, S.; Skandrani, I.; Boubaker, J.; Bouhlel, I.; Sghaier, M. B.; Kilani, S.; Mariotte, A. M.; Dijoux-Franca, M. G.; Ghedira, K.; Chekir-Ghedira, L. (2010). „Study of genotoxic, antigenotoxic and antioxidant activities of the digallic acid isolated from Pistacia lentiscus fruits”. Toxicology in Vitro. 24 (2): 509–515. doi:10.1016/j.tiv.2009.06.024. PMID 19563883. 
3. ^ Delahaye, P.; Verzele, M. (1983). „Analysis of gallic, digallic and trigallic acids in tannic acids by high-performance liquid chromatography”. Journal of Chromatography A. 265: 363–367. doi:10.1016/S0021-9673(01)96734-2. 
4. ^ Ann E. Hagerman. „The Tannin Handbook”. Miami University. 
5. ^ Nierenstein, M. (1932). „A biological synthesis of m-digallic acid”. The Biochemical Journal. 26 (4): 1093–1094. doi:10.1042/bj0261093. PMC 1261008 . PMID 16744910. 

Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.