Acid eicosapentaenoic

În lumea de astăzi, Acid eicosapentaenoic a devenit din ce în ce mai important în viața oamenilor. Fie la nivel personal, profesional sau social, Acid eicosapentaenoic a generat un impact semnificativ asupra modului în care trăim, lucrăm și relaționăm. De la origini și până în prezent, Acid eicosapentaenoic a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație, devenind o temă de interes constant pentru cercetători, specialiști și entuziaști. În acest articol, vom explora în detaliu rolul lui Acid eicosapentaenoic în societatea actuală, analizând efectele, implicațiile și posibilul viitor, cu scopul de a înțelege mai bine influența sa asupra vieții noastre.

Acid eicosapentaenoic
Identificare
SMILES
Număr CAS10417-94-4
ChEMBLCHEMBL460026
PubChem CID446284
Formulă chimicăC₂₀H₃₀O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară302,225 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Acidul eicosapentaenoic (denumit și acid icosapentaenoic; abreviat EPA din engleză eicosapentaenoic acid) este un acid gras omega-3 polinesaturat (PUFA). Este u precursor al prostaglandinei 3 (care inhibă agregarea plachetară), al tromboxanului 3 și a leucotrienei 5, aceștia fiind eicosanoide. Este și un precursor și metabolit al reacției de hidroliză a eticosapentaenoil-etanolamidei (EPEA: C22H35NO2; 20:5,n-3).[2]

Surse

Principala sursă naturală de EPA este peștele, în special sub formă de ulei de pește. Peștii pot sintetiza EPA din acizii grași introduși în organismul lor[3] sau îl pot prelua în mod direct din alge.[4] Este disponibil și în anumite surse vegetale (precum în Yarrowia lipolytica,[5] și microalge ca Monodus subterraneus, Chlorella minutissima și Phaeodactylum tricornutum,[6][7] acestea fiind dezvoltate ca surse comerciale de EPA).[8]

Note

  1. ^ a b c „acid eicosapentaenoic”, Eicosapentaenoic acid (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Lucanic M, Held JM, Vantipalli MC, Klang IM, Graham JB, Gibson BW, Lithgow GJ, Gill MS (mai 2011). „N-acylethanolamine signalling mediates the effect of diet on lifespan in Caenorhabditis elegans”. Nature. 473 (7346): 226–9. Bibcode:2011Natur.473..226L. doi:10.1038/nature10007. PMC 3093655 Accesibil gratuit. PMID 21562563. 
  3. ^ Committee on the Nutrient Requirements of Fish and Shrimp; National Research Council (). Nutrient requirements of fish and shrimp. Washington, DC: The National Academies Press. ISBN 978-0-309-16338-5. 
  4. ^ Bishop-Weston, Yvonne. „Plant based sources of vegan & vegetarian Docosahexaenoic acid – DHA and Eicosapentaenoic acid EPA & Essential Fats”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Xie, Dongming; Jackson, Ethel N.; Zhu, Quinn (februarie 2015). „Sustainable source of omega-3 eicosapentaenoic acid from metabolically engineered Yarrowia lipolytica: from fundamental research to commercial production”. Applied Microbiology and Biotechnology (în engleză). 99 (4): 1599–1610. doi:10.1007/s00253-014-6318-y. ISSN 0175-7598. PMC 4322222 Accesibil gratuit. PMID 25567511. 
  6. ^ Vazhappilly, Rema; Chen, Feng (). „Eicosapentaenoic acid and docosahexaenoic acid production potential of microalgae and their heterotrophic growth”. Journal of the American Oil Chemists' Society. 75 (3): 393–397. doi:10.1007/s11746-998-0057-0. 
  7. ^ Ratha SK, Prasanna R (februarie 2012). „Bioprospecting microalgae as potential sources of "Green Energy"—challenges and perspectives”. Applied Biochemistry and Microbiology. 48 (2): 109–125. doi:10.1134/S000368381202010X. PMID 22586907. 
  8. ^ Halliday, Jess (). „Water 4 to introduce algae DHA/EPA as food ingredient”. Arhivat din original la . Accesat în .