Adalbero de Carintia
În zilele noastre, Adalbero de Carintia a devenit un subiect relevant în societatea modernă. Odată cu progresul tehnologiei și schimbările constante în sfera socială, Adalbero de Carintia a căpătat o importanță semnificativă care nu poate fi trecută cu vederea. Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, este necesar să se analizeze diferitele dimensiuni ale acestuia, de la implicațiile sale în viața de zi cu zi până la impactul său asupra economiei și politicii. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Adalbero de Carintia și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi, pentru a oferi o imagine cuprinzătoare asupra relevanței sale astăzi.
| Adalbero de Carintia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 980 d.Hr.  |
| Decedat | (59 de ani) Ebersberg, Bayerischer Reichskreis(d), Sfântul Imperiu Roman |
| Părinți | Marquard III of Eppenstein |
| Căsătorit cu | Beatrix of Swabia |
| Copii | Markwart al IV-lea Adalbero von Eppenstein |
| Ocupație | margraf |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Eppenstein |
Modifică date / text  | |
Adalbero de Eppenstein (n. 980 – d. 29 noiembrie 1039) a fost duce de Carintia de la 1011 sau 1012 până la 1035.
Adalbero era fiul contelui Markward de Eppenstein, margraf de Stiria, succedând tatălui său în jurul anului 1000. El a fost căsătorit cu Beatrix (d. 23 februarie după 1125), probabil o fiică a ducelui Herman al II-lea de Suabia din dinastia Conradinilor și cumnată cu împăratul Conrad al II-lea din dinastia Saliană.
În 1011/1012, regele Germaniei Henric al II-lea i-a acordat ca feudă lui Adalbero Ducatul Carintia, inclusiv stăpânirea asupra Mărcii de Verona. La acea vreme, Conrad al II-lea "cel Tânăr", fiul predecesorului său Conrad I din dinastia Saliană, era minor și ca urmare nu era luat în considerare, devenind ulterior un puternic rival.
După dispute politice cu familia Salienilor și o răscoală nereușită împotriva împăratului Conrad al II-lea, Adalbero a fost nevoit în 1035 să renunțe la toate drepturile și feudele sale, dar episcopul Egilbert de Freising, unul dintre consilerii fiului lui Conrad, regele Henric al III-lea, i-a sfătuit pe principii germani și pe Henric însuși să nu recunoască depunerea lui Adalberto. Pe de altă parte, Conrad "cel Tânăr" al II-lea de Carintia a fost nevoit să depună multe umilințe în fața lui Henric, care în cele din urmă a consimțit la aceste cereri, așa încât Adalbero a fost înlăturat și stăpânirea asupra Carintiei a revenit definitiv lui Conrad. Adalberto a murit în exil în Bavaria, la Ebersberg în 1039.
