În zilele noastre, Alexander Melville Bell este un subiect care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, fie a influenței sale asupra culturii, Alexander Melville Bell a reușit să se poziționeze ca punct de interes pentru o mare varietate de public. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte ale Alexander Melville Bell, analizând importanța și implicațiile sale în diverse contexte. De la origine până la evoluția sa actuală, Alexander Melville Bell ne invită să reflectăm asupra semnificației și relevanței sale în viața noastră de zi cu zi. Alăturați-vă nouă în timp ce ne adâncim în lumea Alexander Melville Bell și descoperim complexitățile care îl fac un subiect atât de convingător.
Alexander Melville Bell | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1 martie 1819 Edinburgh, Scoția |
Decedat | 7 august 1905 Washington, D.C., District of Columbia, SUA ![]() |
Înmormântat | Rock Creek Cemetery ![]() |
Părinți | Alexander Bell ![]() |
Frați și surori | David Charles Bell ![]() |
Căsătorit cu | Eliza Bell ![]() |
Copii | Alexander Graham Bell |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | lingvist cadru didactic universitar ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din Edinburgh ![]() |
Organizație | Universitatea din Londra Universitatea din Edinburgh ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Alexander Melville Bell (n. 1 martie 1819 – d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile ortoepicii și al elocuțiunii. Alexander Melville Bell a fost tatăl lui Alexander Graham Bell.
Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase.[1] Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868, apoi în anii 1870 și 1871, a ținut cursuri la Lowell Institute din Boston.
În 1870 a devenit lector în filologie la Queen's College, Kingston, Ontario; în 1881 s-a mutat în Washington, D.C., unde s-a dedicat educației surdo-muților prin prin ortoepie (pronunție, fonologie) și în special prin metoda „The Visible Speech”, în care caracterele alfabetice ale invenției acestea lingvistice erau reprezentate vizual prin diagrame grafice ale poziției și mișcării organelor de vorbire (buzele, limba, gura etc.). Melville Bell a murit în anul 1905, la vârsta de 86 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Rock Creek din Washington, D.C..[2]
|date=
(ajutor);