Alexandru Cazaban

În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Alexandru Cazaban, o problemă care a generat dezbateri și controverse în ultima vreme. Alexandru Cazaban este o problemă care afectează un spectru larg al societății, de la profesioniști din diverse domenii până la oameni obișnuiți care se confruntă cu provocări legate de această problemă în viața lor de zi cu zi. În acest articol vom explora diferite perspective și abordări legate de Alexandru Cazaban, cu scopul de a face lumină asupra implicațiilor sale și de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestei probleme. Indiferent de nivelul dvs. de experiență sau de cunoștințele anterioare despre Alexandru Cazaban, prin acest articol veți găsi informații relevante și valoroase care vă vor permite să înțelegeți mai bine această problemă și posibilele sale implicații în diverse domenii. Citiți mai departe pentru a explora lumea fascinantă și complexă a lui Alexandru Cazaban!

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Alexandru Cazaban
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiPierre Cazaban
Paulina Walter
Căsătorit cuElena I. Kovalsky
CopiiMatilda
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
povestitor​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
Specie literarănuvelă, piesă de teatru, memorii, portret literar  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru (Alecu) Cazaban (n. 23 septembrie 1872, Iași – d. 1966, București) a fost un scriitor (membru al Societății Scriitorilor Români, al Uniunii Scriitorilor R.P.R.), ziarist (membru al Sindicatului Ziariștilor din București), editor și conferențiar.

Viața

Alexandru Cazaban s-a născut la Iași pe 06 octombrie 1872 fiind fiul lui Pierre Cazaban și al Paulinei Walter. Este descendentul unei vechi familii franceze împământenite în Moldova care a dat o seamă de personalități în lumea artistică română precum actorul Jules Cazaban, compozitoarea Mansi Barberis, sculptorul Ion Irimescu, pianista Rodica Suțu, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca etc. Alexandru Cazaban a fost căsătorit cu Elena I. Kovalsky și a avut o fiică, Matilda.

Copilăria i-a fost marcată de dificultăți financiare. A absolvit, totuși, Liceul Național din Iași și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură din București, pe care însă nu a absolvit-o. Între 10 octombrie 1898 și 1 mai 1899, a lucrat ca desenator în cadrul Serviciului tehnic al Primăriei din Galați. Începând cu 16 februarie 1907, a fost angajat copist-desenator în cadrul Direcțiunii Generale a Telegrafelor, Poștelor și Telefoanelor din București. Tot ca „desemnator” a lucrat, de la 1 mai 1909, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, în Teleorman, iar la 1 aprilie 1910 a fost numit în postul de conductor provizoriu la Serviciul tehnic al județului Teleorman. De la 12 februarie 1912, a lucrat pe lângă Inspectoratele de poduri și șosele din administrațiunea centrală a Ministerului Lucrărilor Publice. În timpul Primului Război mondial, Alexandru Cazaban a editat, împreună cu Rudolf Suțu, cotidianul ieșean „Dușmanul”, îndreptat contra ocupației germane. De la 1 august 1920 a fost angajat, ca șef de birou, în cadrul Direcțiunii Generale a Artelor din Ministerul Culturii și Artelor. A fost și membru în Consiliul de administrație al Societății de Difuziune Radio Telefonică din România (din 1936). I-a cunoscut pe Eminescu, Caragiale (cu care a și colaborat la „Moftul român”), Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea.

Opera

Alexandru Cazaban a scris povestiri vânătorești, portrete, amintiri, piese de teatru (Elogiul posterității, Nevasta mea are talent), nuvele. A colaborat la publicațiile „Zeflemeaua”, „Moftul român”, „Revista literară”, „Rampa”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Universul”, „Viitorul” etc.

Pe 20 noiembrie 2018, asociația Memorie și Speranță l-a comemorat pe Alexandru Cazaban în saloanele Muzeului Național al Literaturii Române din București.

Volume publicate

  • Bolta rece (1899),
  • Încurcă-lume (Embrouille-tout). Schițe umoristice (1903),
  • Deștept băiat! (1904; reed. 1961),
  • Cutreierând (1905),
  • Chipuri și suflete (1908; reed. 1973),
  • Băiatul lui Moș Turcu (1908),
  • Oameni cumsecade (1911),
  • Tovarășul de drum (1912),
  • Rozina (1913),
  • Între femei și pisică (1913)
  • Ce nu se poate spune (1915),
  • Păcatul sfinției sale (1915),
  • De sufletul nemților (1916; reed. 1920),
  • Dureri neînțelese (1917),
  • Doamna de la Crucea Roșie (1919),
  • La umbra unui car (1920),
  • Între frac și cojoc (1922),
  • Departe de oraș, Moș Trăscău, Un om supărător (roman autobiografic),
  • Pasărea rătăcită (1929),
  • Povestiri vânătorești (1939; editată de Fundația Culturală Regală “Principele Mircea”),
  • Domnul Iorga are haz, Mâhnirea unui tată (editată de Fundația “Regele Mihai I”),
  • Din vremea aceea. Nuvele și schițe (1951),
  • Grija stăpânului (1955),
  • Văzute și auzite (1958).

Distincții

  • Medalia Bene-Merenti clasa I (1922),
  • Ordinul Coroana României în grad de comandor (1926),
  • Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler clasa II.
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[1]

Note

  1. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383.

Bibliografie

Filip-Lucian Iorga - „Cazabanii - o cronică de familie”, pag. 21-22

Vezi și