Alexandru Cisar

Acest articol va aborda subiectul Alexandru Cisar, care este de mare relevanță astăzi. Alexandru Cisar a captat atenția multora datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății, culturii și lumii în general. De-a lungul anilor, a existat un interes și dezbatere tot mai mare în jurul Alexandru Cisar, ceea ce a condus la studii și cercetări suplimentare pe acest subiect. Acest articol va analiza diferite perspective, date și opinii pentru a oferi o privire de ansamblu amplă și completă a Alexandru Cisar.

Alexandru Cisar
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog​
preot catolic​
episcop catolic​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru Teodor Cisar (n. , București, România – d. , București, România) a fost, începând din 1920, episcop romano-catolic al Diecezei de Iași, iar din 1924 arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În anul 1949 a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Mănăstirea franciscană din Orăștie, după ce a fost anchetat de Securitate.

La 1 august 1953, în preziua Festivalului Internațional al Tineretului, i s-a permis întoarcerea la București.[2]

Originea și studiile

Tatăl său era de origine ceh, iar mama sa șvăboaică. Între 1899-1903 a fost alumn al Colegiului de Propaganda Fide din Roma.

Instrumentalizarea de către regimul comunist

Alături de Alexandru Moghioroș, Iosif Chișinevschi, Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol și patriarhul Justinian Marina la deschiderea Festivalului Internațional al Tineretului, București, 2 august 1953

În data de 2 august 1953 a participat la deschiderea Festivalului Internațional al Tineretului, în tribuna oficială a Stadionului 23 August, alături de patriarhul Justinian Marina. Conform unei note informative arhiepiscopul a fost purtat „ca pe niște moaște pe la toate spectacolele și manifestările Festivalului, spre a fi văzut bine de delegații străini, cum că este liber și se bucură de toate drepturile și favorurile regimului din RPR.”[3]

Moartea suspectă

În data de 3 ianuarie 1954 a celebrat ultima liturghie. A murit în ziua de 7 ianuarie 1954 în circumstanțe suspecte, probabil otrăvit de Securitate.[4] Cu prilejul unei ședințe a Biroului Politic al CC al PMR din același an, Gheorghe Gheorghiu-Dej a declarat: „A murit . Cauzele morții pot fi diferite. Părerea mea este că nu a murit subit, după festival. N-o să cercetăm noi acum cine l-a omorât.”[5]

A fost înmormântat în București, în cripta de sub capela Sfânta Ana a cimitirului catolic "Bellu", construită în 1875.

Note

  1. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  2. ^ Marius Oanță, Arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Theodor Cisar, un opozant „înverșunat” al regimului comunist, în: Florentin Olteanu ș.a. (coord.), Opoziție și solidaritate în comunism, Presa Universitară Clujeană, 2018, p. 50.
  3. ^ Oanță, Op. cit., p. 51.
  4. ^ Oanță, Op. cit., p. 54.
  5. ^ Idem.


Predecesor:
Nicolae Iosif Camilli 		Episcop romano-catolic de Iași
1920 – 1924 		Succesor:
Mihai Robu
Predecesor:
Raymund Netzhammer 		Arhiepiscop romano-catolic de București
1924 – 1954 		Succesor:
Ioan Robu