Gheorghe Apostol

Astăzi vrem să ne adâncim în lumea fascinantă a lui Gheorghe Apostol. Indiferent de abordarea pe care o oferim, Gheorghe Apostol a trezit întotdeauna interes și curiozitate în umanitate. Fie ca subiect de studiu, ca personaj istoric sau ca inspiratie pentru creativitate, Gheorghe Apostol si-a pus amprenta asupra lumii in moduri de neimaginat. De-a lungul istoriei, a fost obiect de dezbatere, analiză și admirație, fiind considerat un punct de referință în diferite contexte. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Gheorghe Apostol, încercând să facem lumină asupra importanței și impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții umane.

Gheorghe Apostol
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Tudor Vladimirescu, România Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[3][2][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cu1. ?,
2. ilegalista Melita Scharf[1],
3. Adriana Codreanu
CopiiEugenia (din prima căsătorie),
Gheorghe și Sanda (din a doua căsătorie)
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat
sindicalist​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Brazilia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Uruguay Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Argentina Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaGalați
În funcție
 – 
CircumscripțiaHunedoara
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
PremiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler​ ()
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa I​ ()
Ordinul Muncii clasa I​
Ordinul Apărarea Patriei clasa I​
Ordinul „23 August” clasa I​ ()
Ordinul Tudor Vladimirescu clasa I​ ()
Partid politicPCR (–prezent) Modificați la Wikidata
Alma materȘcoala de meserii CFR din Galați
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe Apostol (n. , Tudor Vladimirescu, Galați, România – d. , București, România)[5] a fost un politician comunist român și conducător al Partidului Comunist Român, principalul contracandidat al lui Nicolae Ceaușescu la funcția de lider al partidului, după moartea lui Gheorghiu-Dej.

Biografie

În anul 1934 a devenit membru al Partidului Comunist din România (acronim, PCR). În timpul ilegalității a aparținut grupului din închisori condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, el fiind un militant de rang mijlociu.

După război, între 1945 - 1952 ocupă funcția de președinte al Confederației Generale a Muncii, apoi al Consiliului General al Sindicatelor (1955-1961, 1967-1969). În două rânduri este prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1952-1954, 1961-1967). Funcția sa cea mai importantă a fost cea de prim-secretar al Comitetului Central al PMR (Partidul Muncitoresc Romîn) 1954-1955.

A fost de asemenea membru al Biroului Politic (1948-1969) și al prezidiului permanent al CC al PCR (1965-1969), ministru al agriculturii și silviculturii (1953-1954), președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (1967-1969) și director general al Direcției Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). Din această ultimă funcție este destituit la 13 martie 1975 pentru „abatere de la morală,” ulterior fiind numit ambasador în diverse state sud-americane (Argentina, Uruguay și Brazilia, 1977-1988).[6]

În anii 1960 era considerat, alături de Nicolae Ceaușescu, ca unul dintre principalii posibili succesori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Oricum, Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României, îl prefera pe Ceaușescu ca succesor iar astfel ambițiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite. Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice față de Ceaușescu și Maurer.[7]

La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment deținea funcția de secretar al Comitetului județean Galați, și a fost eliminat din conducerea partidului. Ca urmare a avut o perioadă de inactivitate politică, fără să mai dețină vreo funcție, după care a fost numit ca ambasador în Argentina. În ultimii ani ai regimului comunist, exclus din toate cercurile puterii comuniste, devenit un inadaptat politic, Apostol a fost inițiatorul "scrisorii celor șase"[8] care a fost publicată de către mass-media din Occident în luna martie a anului 1989.[7]

După Revoluția din 1989, Apostol a dat o serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceaușescu că ar fi cerut Securității să însceneze mai multe accidente de mașină în vederea eliminării sale fizice. Iată cum povestește despre această perioadă:

„Eu eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul țării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuia să acționeze pentru a se produce și la noi în țară o schimbare. Am vorbit cu nevastă-mea și am hotărât să vin în țară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Buhoiu care era la New York și i-am spus și lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc că mă lichidează. Și, cu toate astea, am plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore și am spus că se poate publica de BBC numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu.”
— Din interviul acordat de Gheorghe Apostol Agenției Rompres în mai 2006[9]

Gheorghe Apostol a reprezentat în anii 1950, oligarhia stalinistă dogmatică iar conflictul său cu Ceaușescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică. Ca și ceilalți semnatari ai scrisorii celor șase, Apostol a încercat tardiv să susțină un punct de vedere reformist-comunist într-o țară dominată de o dictatură personală.

Gheorghe Apostol a fost acuzat de Silviu Brucan pentru slăbiciunea pe care ar fi arătat-o în fața presiunilor și a interogatoriilor la care a fost supus de către comisiile partidului. El nu a mai putut reveni după revoluția din 1989 în viața publică.[7]

Gheorghe Apostol a făcut parte din guvernele: Groza (4), Gheorghiu (1), Gheorghiu (2), Maurer (1), Maurer (2), Maurer (3).

A fost căsătorit de trei ori. Prima căsătorie a fost înainte de război, a doua a fost cu Melita Apostol (Scharf) (1915 - 1991), de origine evreiască, fostă directoare a Radioteleviziunii între anii 1954 - 1958, ultima soție fiind fosta solistă de operă Adriana Codreanu, fiica lui Buță Ciocârlan din Străoane, Vrancea. A avut trei copii: Ecaterina (Geta)[1](din prima căsătorie), Gheorghe (Gelu) și Sanda (din a doua căsătorie). Ultimii doi au emigrat mai demult din România (în Canada, respectiv în Israel).[8]

Cronologie

Distincții

  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[11]
  • Ordinul „23 August” clasa I (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[12]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[13]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă și medalia de aur „Secera și Ciocanul” (16 mai 1963) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în făurirea și consolidarea statului democrat-popular, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naștere”[14]
  • Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[15]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[16]

Note

  1. ^ a b ro Biografiile nomenklaturii Arhivat în , la Wayback Machine.
  2. ^ a b Gheorghe Apostol, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ http://www.nytimes.com/2010/08/26/world/europe/26apostol.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Gheorghe Apostol, Munzinger Personen, accesat în  
  5. ^ ro Membrii CC al PCR
  6. ^ THE ASSOCIATED PRESS (). „Gheorghe Apostol, Critic of Romania's Ceausescu, Dies at 97”. New York Times. Accesat în . 
  7. ^ a b c ro Raportul Tismăneanu pag.646]
  8. ^ a b Cristian Delcea, Gheorghe Apostol pleacă azi pe ultimul drum, Adevărul, 24 august 2010
  9. ^ citat de Nicolae BALINT, Principiul dominoului, Ziarul de Mureș, 13 martie 2006
  10. ^ A decedat Gheorghe Apostol, fostul concurent al lui Ceaușescu la cârma României, jurnalul.ro 
  11. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99.
  12. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 179.
  13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 389.
  14. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 240 din 16 mai 1963 pentru conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă” tovarășului Gheorghe Apostol, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XII, nr. 9, 30 mai 1963, p. 51.
  15. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 510 din 18 august 1964 pentru conferirea medaliei „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 90.
  16. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.

Bibliografie

  • Gheorghe Apostol - Eu și Gheorghiu-Dej - București, ediție de casă, regie proprie, 1998
  • Iulian Stănescu - Gheorghe Apostol se confesează - interviu în „Dosarele istoriei”, nr. 12, 2001, pp. 41–48, nr. 2, 2002, pp. 40–43, nr. 3, 2002, pp. 51–58

Vezi și

Legături externe

Articole biografice

Interviuri