Amfoter

În acest articol vom explora în profunzime subiectul Amfoter, care a stârnit un mare interes și controversă în ultimii ani. De la apariția sa, Amfoter a captat atenția oamenilor din diferite domenii, generând dezbateri pasionale și opinii contradictorii. Prin această analiză, ne propunem să examinăm în detaliu diferitele aspecte din jurul Amfoter, cu scopul de a pune în lumină importanța, implicațiile și posibilele dezvoltări viitoare ale acestuia. Cu o abordare multidisciplinară, vom aborda atât dimensiunile sale istorice, culturale, sociale și științifice, cât și perspectivele diverse care există în această problemă, într-un efort de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare a Amfoter.

Acizi și baze
Scara de pH (și pOH)
Acidimetrie  • Amfoter  • Constantă de disociere  • pH  • Reacție acido-bazică  • Soluție tampon  • Teoria acido-bazică
Acizi
Baze

În chimie, un compus chimic amfoter este o moleculă sau un ion care reacționează atât cu acizii, cât și cu bazele.[1] Multe metale (precum cupru, zinc, staniu, plumb, aluminiu și beriliu) formează oxizi sau hidroxizi amfoteri, precum oxidul de aluminiu Al2O3 sau hidroxidul de zinc Zn(OH)2.

Molecule amfotere

Conform teoriei acido-bazice Brønsted-Lowry, substanțele amfotere sunt atât donatori, cât și acceptori de protoni.[2] O moleculă amfoteră poate ori dona ori accepta un proton, manifestându-și astfel caracterul de acid sau de bază. Exemple de molecule amfotere sunt apa și aminoacizii.

Oxizi amfoteri

Oxizii amfoteri sunt cei ai: Zn, Pb, Al, Sn, Ga, In, Ti, etc.

Oxidul de zinc (ZnO) reacționează cu acizii (se obține sulfat de zinc) și cu bazele (se obține tetrahidroxozincat (II) de sodiu):

  • Mediu acid: ZnO + H2SO4 → ZnSO4 + H2O
  • Mediu bazic: ZnO + 2 NaOH + H2O → Na2

Acest comportament chimic al oxidului de zinc este folositor pentru separarea diferiților cationi, precum zinc (II) de mangan (II), care nu reacționează cu bazele.

Hidroxizi amfoteri

Sunt hidroxizi care manifestă proprietăți duale. Aceste elemente interacționează atît cu oxizii cît și cu hidroxizii.

Vezi și

Referințe

  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „{{{titlu}}}”.
  2. ^ R.H. Petrucci, W.S. Harwood, and F.G. Herring, "General Chemistry" (8th edn, Prentice-Hall 2002), p.669