Andrei Naum
Subiectul Andrei Naum este unul care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei. Încă de la origine, Andrei Naum a fost subiect de dezbatere, studiu și analiză de către specialiști din diverse discipline. Relevanța sa a depășit granițele și a avut impact asupra diferitelor culturi din întreaga lume. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Andrei Naum, de la impactul său asupra societății actuale până la evoluția sa în timp. În plus, vom examina modul în care Andrei Naum a influențat diverse aspecte ale vieții de zi cu zi și ce perspective de viitor sunt preconizate pentru acest subiect. Alăturați-vă nouă în această călătorie pentru a descoperi tot ce are de oferit Andrei Naum!
| Andrei Naum | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 18 august 1875 București, România |
| Decedat | 18 august 1917, (42 de ani) Mărășești, România |
| Căsătorit cu | Maria Rosa Gluck |
| Copii | Gellu Naum |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | poet, traducător |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alte nume | Pseudonim: Andrei din Zegovia |
| Stil | simbolism |
Modifică date / text  | |
Andrei Naum (n. 18 august 1875, București – d. 18 august 1917, Mărășești) a fost un poet și traducător român de origine aromână.[1] A fost tatăl poetului suprarealist Gellu Naum.[1]
Biografie
Andrei Naum s-a născut în 1875. Familia Naum, care este de origine aromână, a fost strămutată din Macedonia în România, în secolul al XIXlea.[2] Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sunt români macedoneni. Armâni, cum zic ei.[3]
A publicat poezii în revista Lumea nouă, sub pseudonimul Andrei din Zegovia. A publicat și în revista Literatura și arta română (apărută între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu)[4] și în revista Freamătul, care apărea din 1908 la Bârlad[5].
Criticii îl situează pe Andrei Naum în ramura "proletară" a mișcării simboliste românești, alături de Alexandru Toma, George Bacovia, Traian Demetrescu și Mihail Cruceanu.[6]
În 1915 s-a înrolat voluntar și a fost repartizat în Regimentul 63 infanterie, cu care a luptat în Muntenia și Dobrogea. A fost rănit de două ori, dar nu a părăsit frontul, murind, apoi, eroic în timpul bătăliei de la Mărășești, având gradul de căpitan de rezervă[7], la doi ani după nașterea fiului său, Gellu Naum.
Volume (postume)
- Poesii postume, Editura Viața românească, București, 1921
- Poezii, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (cu prefață de Ion Petrovici)