Andrei al II-lea al Ungariei | |
Regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei Regele Ierusalimului Prințul Dalmației și Croației (1197 – 1203) Prinț de Hum și Rama (1198 – 1203) | |
Andrei al II-lea al Ungariei (Andrei al II-lea, cel Cavaler, Andrei al II-lea, cel din Ierusalim) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1176 |
Decedat | 21 septembrie 1235 (59 de ani) Igriș, Ungaria, azi în județul Timiș, România |
Înmormântat | Mănăstirea Igriș Székesfehérvár |
Părinți | Béla al III-lea al Ungariei Ana de Châtillon |
Frați și surori | Imre al Ungariei Constanța a Ungariei Margareta a Ungariei |
Căsătorit cu | Gertrud von Andechs-Meran Iolanda de Courtenay Beatrice d'Este |
Copii | Anna Maria de Ungaria Béla al IV-lea Elisabeta de Turingia Coloman al Galiției și Lodomeriei Iolanda a Ungariei Ștefan postumul Andrei de Galiția |
Ocupație | politician monarh |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Cneaz |
Familie nobiliară | Dinastia Arpadiană |
Domnie | |
Domnie | 1205 – 1235 |
Predecesor | Ladislau al III-lea al Ungariei |
Succesor | Béla al IV-lea |
Modifică date / text |
Andrei al II-lea (n. cca. 1175 – d. 26 octombrie 1235), din dinastia arpadiană, a fost fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) și al Anei de Chatillon, rege al Ungariei între 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) și cu Margareta, împărăteasa Bizanțului, soția lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 și 1203-1204).
Andrei al II-lea al Ungariei cu Bula de Aur în mâna dreaptă, iar în mâna stângă cu globus cruciger, simbolul suprem de autoritate.Atât pe plan intern cât și extern, Andrei al II-lea a dus o politică ambițioasă, dar incoerentă. Sub influența primei soții Gertrud, contesă de Merania, și, poate, a fiicei sale Elisabeta, devenită ulterior contesă de Turingia și sanctificată, Andrei al II-lea a colonizat în anul 1211 în Țara Bârsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat în anul 1225, după confruntări armate. Politica de apropiere față de Imperiul Romano-German și numirea în importante demnități laice și clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale soții, cum este cazul arhiepiscopului Berthold de Kalocsa, numit în funcția de voievod al Transilvaniei, au determinat în anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldată cu uciderea Gertrudei.
În anul 1215 s-a căsătorit cu Yolanda de Courtenay, fiica viitorului împărat latin de Constantinopol, Petru de Courtenay. Câțiva ani mai târziu, între 1217 și 1218, a participat la Cruciada a V-a, fără a obține însă roadele politice scontate, respectiv râvnita coroană a Imperiului Latin de Costantinopol. Constrâns de opoziția crescândă față de politica sa internă, Andrei a fost nevoit să accepte în anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constituție a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnați. În anul 1224 a sancționat prin așa-numitul Andreanum drepturile și privilegiile coloniștilor germani (sași) din sudul Transilvaniei.
A fost înmormântat în mănăstirea cisterciană Igriș, ctitoria părinților săi.
Control de autoritate |
---|