Anselperga

În acest articol, va fi explorat impactul Anselperga asupra societății contemporane. De la apariția sa, Anselperga a stârnit interes și dezbatere continuu în diverse domenii, fie în politică, cultură populară, știință sau în viața de zi cu zi a oamenilor. De-a lungul anilor, Anselperga a fost subiectul unor studii și cercetări care au încercat să-și înțeleagă influența asupra modului în care ne relaționăm, gândim și operăm în lume. Fără îndoială, Anselperga a fost protagonistul unor transformări importante, generând controverse, admirație și reflecții care îl poziționează ca un subiect relevant astăzi. În acest sens, va fi interesant de analizat diferitele aspecte din jurul Anselperga și impactul acestuia asupra societății contemporane.

Anselperga
Date personale
PărințiDesiderius al longobarzilor[1]
Ansa a longobarzilor[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAdalgis
Liutperga
Adelperga
Desiderata[2]
Gerberga Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anselperga sau Anselberga a fost cea de-a doua stareță a Mănăstirii San Salvatore e Santa Giulia din Brescia.

Biografie

Anselperga a fost fiica cea mare a regelui Desiderius al longobarzilor din Italia și a soției sale, Ansa.

Mănăstirea la care a devenit stareță, San Salvatore e Santa Giulia din Brescia a fost creată de părinții ei prin unirea Mănăstirilor San Michele e San Pietro și San Salvatore e Santa Maria.

Anselperga a primit donații numeroase făcute de tatăl, mama, fratele ei, Adalgis, ca și de la rudele sale pe linie maternă. În perioada cât a slujit la San Salvatore, mănăstirea a ieșit de sub jurisdicția patriarhului de Aquileia, din inițiativa regelui Desiderius, și a trecut sub cea a arhiepiscopului de Milano. Cu toate acestea, în data de 13 octombrie 772 Anselperga a primit un privilegiu din partea patriarhului Sigwald de Aquileia.

Data la care Anselperga a murit nu este consemnată, știindu-se doar că ea a fost înlocuită cu Radoara cel târziu în 781.

Note

  1. ^ a b The Peerage 
  2. ^ La Préhistoire des Capétiens​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • A. M. Ghisalberti, Dizionario Biografico degli Italiani: III Ammirato – Arcoleo, Roma, 1961.
  • Murray, A. C. și Walter A. Goffart (ed.), After Rome's Fall: Narrators and Sources of Early Medieval History, Toronto, University of Toronto Press, 1998.