Antipapa Eulaliu
În acest articol, vom explora impactul pe care Antipapa Eulaliu l-a avut în diferite zone ale societății. Antipapa Eulaliu este un subiect de mare relevanță astăzi, care a captat atenția cadrelor universitare, experților și a opiniei publice în general. De-a lungul istoriei, Antipapa Eulaliu a jucat un rol esențial în modelarea vieții noastre și a modului în care vedem lumea din jurul nostru. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Antipapa Eulaliu a influențat cultura, politica, economia și alte aspecte ale societății, precum și implicațiile pe care le-a avut pentru viitor. Explorând diferite perspective și dovezi, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect relevant și să încurajăm reflecția critică asupra impactului său prezent și viitor.
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Antipapa Eulaliu | |
| Nume | Eulasius |
| Început de pontificat | 29 decembrie 418 |
| Final de pontificat | aprilie 419 |
| Predecesor | Ursicinus |
| Succesor | Laurentius |
| Oponent | Bonifaciu I |
| Născut | ? |
| Decedat | 423 |
Modifică text  |
|
Antipapa Eulalius (Eulasius), (n. secolul al IV-lea d.Hr., Roma, Imperiul Roman de Apus – d. 423 d.Hr., Nepi, Lazio, Regatul Italiei)fost ales papă de către diaconii din Roma la 27 decembrie 418, la moartea papei Zosimus și a fost papă în perioada 418 - 419 .
Istoria
La moartea papei Zosimus (27 decembrie 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalți clerici și l-au ales papă pe șeful lor, Eulalius (Eulasius).
În același timp, prelații reuniți în biserica Sf. Teodora din Roma l-au ales papă pe Bonifaciu.
Amândoi au fost consacrați în duminica următoare, 29 decembrie și amândoi se considerau legitimi, de unde au izbucnit conflicte și lupte.
Eulalius, sprijinit de Prefectul Romei – Simmacus – a avut la început de partea sa și favoarea împăratului. Însă, când susținătorii lui Bonifaciu au reușit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma.
Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat – în perioada sărbătorilor de Paști – să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el a fost îndepărtat cu forța și pus sub pază.
Această ultimă încercare l-a făcut să piardă total și definitiv favoarea împăratului și, întrucât Honoriu îl declarase decăzut din drepturile pontificale (414), asta a adus cu sine recunoașterea lui Bonifaciu ca legitim pontif. Bonifaciu a fost primit în Roma cu fastul de rigoare.
Eulalius a fost ținut în arest („ținut legat”) undeva la țară, unde s-a stins uitat și ignorat.
Referințe
Vezi și
Bibliografie
- Liber Pontificalis, I, pg. 227.
- Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
- Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
- John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
- Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
- Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
- Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).
