Aroldo

În acest articol, vom explora subiectul Aroldo în profunzime, analizând originile, evoluția, relevanța în prezent și posibilele evoluții viitoare. Aroldo este un subiect larg discutat și studiat în diferite domenii, stârnind interesul cadrelor universitare, cercetătorilor, profesioniștilor și publicului larg. De-a lungul istoriei, Aroldo a jucat un rol crucial în diverse contexte, influențând semnificativ societatea, cultura și viața de zi cu zi. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom aborda diferitele perspective și abordări care au fost utilizate pentru a înțelege Aroldo, precum și implicațiile și provocările pe care le prezintă în prezent. Prin acest articol, căutăm să oferim o viziune cuprinzătoare despre Aroldo și impactul său asupra societății, promovând o dezbatere constructivă și îmbogățitoare pe această temă foarte relevantă.

Aroldo


Pagina de titlu a libretului, Milano 1857
Titlu originalAroldo
Genuloperă
Ciclulpatru acte, două tablouri
CompozitorulGiuseppe Verdi
LibretulFrancesco Maria Piave
Bazată pepiese de de Walter Scott și Edward Bulwer-Lytton
Data premierei16 august 1857
Locul premiereiTeatro Nuovo din Rimini
Limba italiană
Duratăcca. 2 ore
Locul acțiuniicastelul Egberto din Comitatul Kent (Scoția)
Timpul acțiuniijurul anului 1200
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aroldo (titlul original: în italiană Aroldo) este o nouă versiune a operei Stiffelio, în patru acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Francesco Maria Piave, bazat de data aceasta pe piesele „The Betrothed” („Logodnica”) de Walter Scott și „Harold, the Last of the Saxon Kings” („Harold, ultimul rege saxon”) de Edward Bulwer-Lytton. Opera Stiffelio fusese cu 7 ani înainte grav denaturată de cenzură.

Premiera operei a avut loc la Teatro Nuovo din Rimini în ziua de 16 august 1857.

Durata operei: cca 125 minute.

Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: castelul Egberto din Comitatul Kent (Scoția), în jurul anului 1200.

Personajele principale

  • Aroldo, un cruciat saxon (tenor)
  • Mina, soția lui Aroldo și fiica cavalerului Egberto (soprană)
  • Elena, verișoara lui Enrico (mezzo-soprană)
  • Godvino, aventurier, oaspetele lui Egbert (tenor)
  • Egberto, un bătrân cavaler (bariton)
  • Briano, pustnic (bas)
  • Enrico, verișorul Minei (tenor)
  • cavaleri, doamne, cruciați, scutieri, vânători, popor [1]

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.


Referințe

  1. ^ de Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München: Orbis Verlag, p. p. 184 

Bibliografie

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002
  • Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586, ISBN 3-572-05190-8 

Legături externe