Biserica de lemn din Cecălaca
În lumea de astăzi, Biserica de lemn din Cecălaca a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Impactul său acoperă diferite domenii ale societății, de la politică la cultura populară. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Biserica de lemn din Cecălaca și vom analiza influența acestuia asupra vieții noastre de zi cu zi. De la origini până la relevanța sa astăzi, ne vom scufunda în cele mai importante detalii despre Biserica de lemn din Cecălaca și vom examina critic rolul său în societatea noastră. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să oferim o privire mai completă și mai detaliată a Biserica de lemn din Cecălaca și a semnificației sale în lumea modernă.
Biserica de lemn din Cecălaca, comuna Ațintiș, județul Mureș, data, după unele surse, din sfârșitul secolului al XVII-lea[1]. Alte surse datează biserica, ca putând fi de la începutul secolului al XVIII-lea[2], făcând referință la înscrisul ce apărea în stânga și dreapta intrării, pe latura de vest a navei:„am scris Chiril, 1761”. A fost demolată în anul 2000. Chiar și după câțiva ani, în locul unde era bisericuța, se puteau înca observa grămezi de materiale rămase în urma demolării[1].
Istoric
Tradiția spune că biserica ar fi fost furată, cu înțelegere, din Sâniacob.
Trăsături
Avea îmbinările bârnelor în coadă de rândunică, consolele fiind cioplite în descreștere. Biserica nu avea nici prispă și nici clopotniță deasupra bisericii, aceasta fiind în partea de sud-vest a bisericii. Nava bisericii era dreptunghiulară, cu absida altarului ușor decroșată, poligonală având cinci laturi.
Referitor la pictura și icoanele aflate în biserică, prin analogie dar și prin faptul că unii pictori s-au semnat, putem spune că au activat popa Nicolae, zugravul de la Feisa (prin analogie cu Chețani), zugravul Ioan, ce în 1715 a lucrat o icoană împărătească precum și ușile împărătești. O altă icoană, din 1728 este atribuită lui Iacov, zugravul de la Rășinari. Icoana Cuvioasei Paschiva, pictată de Toader zugravul, aminteșt de cea de la Hărțău din 1753.
Note
- ^ a b Săptămânalul Mureşean Punctul | Articole | Arhivă | Biserici dispărute
- ^ Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. p. 163
Bibliografie
- Studii
- Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei.
- Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6.
- Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea.
