În acest articol vom explora în profunzime Cal cu mânere, un subiect care a captat atenția diverselor discipline și care trezește un mare interes în societatea actuală. Cal cu mânere este un subiect care a fost subiect de dezbatere și studiu de mult timp, iar relevanța sa este evidentă și astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferitele fațete ale Cal cu mânere, de la origini până la impactul său asupra vieții de zi cu zi, precum și posibilele implicații pentru viitor. Pentru a oferi o imagine completă a Cal cu mânere, vom analiza aspectele sale pozitive și negative, precum și posibilele consecințe la nivel personal, social și global. În plus, vom evidenția cele mai recente cercetări legate de Cal cu mânere, cu scopul de a oferi o imagine actualizată a acestui subiect în continuă evoluție.
Calul cu mânere este un aparat de gimnastică, utilizat tradițional de gimnaști datorită utilizării intensive a forței fizice.
Original cadrul era confecționat din metal, iar pentru partea folosită ca exercițiu au fost folosite ca materiale lemnul și respectiv pielea. Astăzi cadrul poate fi realizat din materiale compozite, iar partea destinată exercițiului poate din realizată din materiale plastice, acoperite cu materiale sintetice.
Precursorul calului cu mânere de azi a fost folosit cu multe secole în urmă ca obiect de antrenament pentru soldați pentru practicarea încălecării și descălecării.[1]
Dimensiunile standard ale aparatului sunt publicate de către Federația Internațională de Gimnastică în broșura Apparatus Norms.
Arbitrii notează atât exercițiile impuse cât și cele libere conform unui cod bazat pe dificultate, execuție, tehnică și compoziție. Depunctările se bazează pe erori de execuție, formă fizică precară, dezechilibrări, aterizări greșite, ș.a.m.d.. Orice cădere este automat depunctată cu 0,5 puncte la nivele obișnuite ale gimnasticii și cu 0,8 puncte la nivele de elită ale gimnasticii europene, mondiale și olimpice.