Carolyne zu Sayn-Wittgenstein

În articolul pe care îl prezentăm astăzi ne dorim să pătrundem în lumea Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, o temă care a stârnit interesul societății în ultimii ani. Carolyne zu Sayn-Wittgenstein este un concept care acoperă diverse aspecte, de la istorie până în prezent, inclusiv implicațiile sale în diferite domenii. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele perspective care există în jurul Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, precum și evoluția acestuia în timp. Vom aprofunda originile sale, vom explora relevanța sa în societatea actuală și vom analiza impactul său în diferite contexte. Fără îndoială, Carolyne zu Sayn-Wittgenstein este un subiect fascinant care merită să fie abordat în detaliu și sperăm ca acest articol să contribuie la îmbogățirea înțelegerii acestuia.

Carolyne zu Sayn-Wittgenstein
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Monastîrîska, Regiunea Ternopil, Ucraina[2] Modificați la Wikidata
Decedată (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Italiei[3] Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitero Teutonico] Modificați la Wikidata
PărințiPeter Ivanovski][4]
Pauline Leonharda Podoska][4] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPrince Nikolaus of Sayn-Wittgenstein-Ludwigsburg-Berleburg] Modificați la Wikidata
CopiiMarie Hohenlohe-Schillingsfürst​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieautor de non-ficțiune​
corespondent​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Prințesa Carolyne zu Sayn-Wittgenstein (8 februarie 1819 - 9 martie 1887[5]) a fost o aristocrată poloneză care a avut timp de patruzeci de ani o relație cu pianistul maghiar Franz Liszt. Ea a fost, de asemenea, o jurnalistă și eseistă amatoare și se presupune că a avut o contribuție importantă asupra operei lui Liszt, mai ales asupra scrierii biografiei Viața lui Chopin. Ea a întreținut o imensă corespondență cu Liszt și cu multe alte personalități ale vremii, care are un interes istoric ridicat. Ea l-a admirat și l-a încurajat pe Hector Berlioz, după cum reiese din vasta lor corespondență. Berlioz i-a dedicat prințesei Carolyne opera Les Troyens. Ea a fost portretizată de Capucine în filmul Song Without End (1960).

Biografie

Carolyne cu fiica ei, Marie, în 1840

Karolina Elżbieta Iwanowska s-a născut în Woronińce (astăzi Voronivți (Воронівці), Ucraina), la una dintre numeroasele moșii ale părinților ei din Polonia de est, pe atunci o provincie a Imperiului Rus. Pe 26 aprilie 1836, la doar două luni după ce a împlinit vârsta de 17 ani (și la presiunea tatălui ei), Carolyne s-a căsătorit cu prințul Nikolaus zu Sayn-Wittgenstein-Berleburg-Ludwigsburg (1812-1864), un ofițer în Armata Rusiei, care era, de asemenea, un membru al unei vechi familii nobiliare și fiul lui Peter Wittgenstein.[6] Au avut o singură fiică, Marie Pauline Antoinette (1837-1920), care s-a căsătorit mai târziu cu prințul Konstantin zu Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (fratele prințului Chlodwig zu Hohenlohe-Schillingsfürst, ministrul de externe al Regatului Bavaria până la unificarea acestuia cu Imperiul German).

Prințesa Carolyne l-a întâlnit pe Franz Liszt în anul 1847, în timpul unui turneu muzical în Rusia. Prințesa, o credincioasă ferventă romano-catolică, se înstrăinase pe atunci de la soțul ei de ceva vreme. Ea și Liszt au început să trăiască împreună la Weimar din 1848. În cele din urmă, ea a dorit să-și reglementeze situația și să se căsătorească cu Liszt, dar din moment ce soțul ei era încă în viață, a trebuit să convingă autoritățile ecleziastice romano-catolice că mariajul ei era nelegal. După un proces complicat, care a implicat două audiențe la Papă, ea a avut temporar succes (septembrie 1860), și cuplul a plănuit să se căsătorească la Roma pe 22 octombrie 1861, cu prilejul celei de-a cincizecea aniversări a lui Liszt. Compozitorul a ajuns la Roma în ziua anterioară, doar pentru a afla că prințesa era în imposibilitatea de a se căsători cu el. Se pare că atât soțul ei, cât și țarul Rusiei au reușit să anuleze permisiunea de căsătorie acordată la Vatican. Guvernul rus i-a confiscat, de asemenea, mai multe moșii (ea deținea mii de iobagi), ceea ce făcea căsătoria ei ulterioară cu Liszt, sau cu oricine altcineva, nerealizabilă. În plus, scandalul a afectat grav șansele de căsătorie ale fiicei sale — în mod clar principalul motiv pentru care prințul a pus capăt recăsătoririi programate a soției sale.

Ulterior, relația ei cu Liszt a devenit o prietenie platonică, mai ales după ce el a primit ordinele minore ale Bisericii Catolice și a devenit abate. Carolyne a trăit mai multe decenii la Roma, unde a scris în particular (și foarte critic) despre chestiunile bisericești. Ea a fost devastată de moartea lui Liszt și i-a supraviețuit doar câteva luni, murind pe 9 martie 1887, la Roma.

Lucrări

Carolyne zu Sayn-Wittgenstein a fost o scriitoare prolifică, dar cele mai multe dintre lucrările ei au fost tipărite pe propriile cheltuieli; principala lucrare este Des  causes intérieures de la faiblesse extérieure de l'Église (titlul ar putea fi tradus ca „Motivele interioare ale slăbiciunii exterioare a Bisericii”), o carte masivă alcătuită din 24 de volume. Cartea a fost plasată în Index librorum prohibitorum,[7] lista cărților interzise ale Bisericii Catolice.

O publicație postumă  a fost La vie chrétienne au milieu du monde et en notre siècle. Entretiens pratiques recueillis et publiés par Henri Lasserre, Paris, 1895.

Referințe

  1. ^ a b „Carolyne zu Sayn-Wittgenstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Carolyne zu Sayn-Wittgenstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Carolyne zu Sayn-Wittgenstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Genealogics 
  5. ^ Walker, Alan (1997). Franz Liszt: The Final Years, 1861-1886 pe Google Books. Cornell University Press. p. 536. ISBN: 0-8014-8453-7.
  6. ^ "Genealogisches Handbuch der baltischen Ritterschaften, Teil 2, 3: Estland", Görlitz. 1930. p. 297
  7. ^ Index librorum prohibitorum Arhivat în , la Wayback Machine. von 1948.

Lectură suplimentară

  • Francesco Barberio, Liszt e la Principessa de Sayn-Wittgenstein, Roma: Unione Editrice 1912.
  • fr Hector Berlioz, Lettres à la princesse, Paris: L'Herne 2001 (correspondence with the princess Sayn-Wittgenstein).
    • Briefe von Hector Berlioz an die Fürstin Caroline Sayn-Wittgenstein (hrsg. v. La Mara), Leipzig: Breitkopf & Härtel 1903.
    • Ideale Freundschaft und romantische Liebe. Briefe an die Fürstin Carolyne Sayn-Wittgenstein und Frau Estelle Fornier (hrsg. v. La Mara; = Literarische Werke, Bd. 5), a.d. Frz. v. Gertrud Savić, Leipzig: Breitkopf & Härtel 1903.
  • Marcel Herwegh, Au Soir des dieux ; Des derniers reflets Wagneriens à la mort de Liszt , Paris: Peyronnet 1933.
  • La Mara (i.e. Marie Lipsius, Hrsg.), Franz Liszt's Briefe an die Fürstin Carolyne Sayn-Wittgenstein, Leipzig: Breitkopf & Härtel 1899 fr
  • La Mara (i.e. Marie Lipsius, Hrsg.), Aus der Glanzzeit der Weimarer Altenburg. Bilder und Briefe aus dem Leben dem Fürstin Carolyne Sayn-Wittgenstein, Leipzig: Breitkopf & Härtel 1906.
  • La Mara (i.e. Marie Lipsius, Hrsg.), An der Schwelle des Jenseits. Letzte Erinnerungen an die Fürstin Carolyne Sayn-Wittgenstein, die Freundin Liszts, Leipzig: Breitkopf & Härtel 1925.
  • Émile Ollivier, Correspondance. Emile Ollivier et Carolyne de Sayn-Wittgenstein, Paris: Presse univérsitaire 1984.
  • Sammlung von Handzeichnungen aus dem Besitze der Fürstin Carolyne Sayn-Wittgenstein (1819-1889), München: Emil Hirsch, Antiquariat, 1922.
  • Adelheid von Schorn (Hrsg.), Zwei Menschenalter. Erinnerungen und Briefe, Berlin: S. Fischer 1901.