În lumea de astăzi, Casa de Filme 3 este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale în diferite domenii, Casa de Filme 3 a devenit un punct de interes pentru cercetători, experți și entuziaști deopotrivă. De la origine până la implicațiile sale viitoare, Casa de Filme 3 a generat dezbateri, controverse și reflecții care l-au poziționat ca unul dintre cele mai relevante subiecte ale momentului. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Casa de Filme 3, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect semnificativ.
Casa de Filme 3 | |
Gen | studio de filme |
---|---|
Țara | ![]() |
Sediu | București |
Industrie | cinematografie |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Case de Filme din RSR |
---|
|
Casa de filme nr. 3,[1] menționată uneori sub denumirea Casa de Filme 3 sau Casa de Filme Trei, a fost un studio românesc de film cu un repertoriu artistic mixt compus din filme cu subiect istoric, filme de actualitate și filme pentru copii.[1][2]
El a produs până în 1980 un număr de 26 de filme, clasându-se pe locul 3 între cele patru studiouri românești de film care au funcționat în anii 1970-1980, în urma Casei de Filme 5 (41 de filme) și Casei de Filme 4 (31 de filme), dar înaintea Casei de Filme 1 (24 de filme).[1] Printre cele mai cunoscute filme produse au fost Veronica (1973), Veronica se întoarce (1973),[3] Buzduganul cu trei peceți (1977), Pentru patrie (1978), cele trei filme din seria Ardelenii (1978-1981) și Declarație de dragoste (1985).
Casa de Film 3 a fost condusă de directorii Eugen Mandric (1972-1980),[1][2][4] Dumitru Solomon (1980-1983) și Dumitru Matală (1983-1985?).