Casa de Filme 3

În lumea de astăzi, Casa de Filme 3 este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale în diferite domenii, Casa de Filme 3 a devenit un punct de interes pentru cercetători, experți și entuziaști deopotrivă. De la origine până la implicațiile sale viitoare, Casa de Filme 3 a generat dezbateri, controverse și reflecții care l-au poziționat ca unul dintre cele mai relevante subiecte ale momentului. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Casa de Filme 3, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect semnificativ.

Casa de Filme 3
Genstudio de filme
ȚaraRSR R.S. România
SediuBucurești
Industriecinematografie
Prezență online
Case de Filme din RSR

Casa de filme nr. 3,[1] menționată uneori sub denumirea Casa de Filme 3 sau Casa de Filme Trei, a fost un studio românesc de film cu un repertoriu artistic mixt compus din filme cu subiect istoric, filme de actualitate și filme pentru copii.[1][2]

El a produs până în 1980 un număr de 26 de filme, clasându-se pe locul 3 între cele patru studiouri românești de film care au funcționat în anii 1970-1980, în urma Casei de Filme 5 (41 de filme) și Casei de Filme 4 (31 de filme), dar înaintea Casei de Filme 1 (24 de filme).[1] Printre cele mai cunoscute filme produse au fost Veronica (1973), Veronica se întoarce (1973),[3] Buzduganul cu trei peceți (1977), Pentru patrie (1978), cele trei filme din seria Ardelenii (1978-1981) și Declarație de dragoste (1985).

Casa de Film 3 a fost condusă de directorii Eugen Mandric (1972-1980),[1][2][4] Dumitru Solomon (1980-1983) și Dumitru Matală (1983-1985?).

Filme realizate

Note

  1. ^ a b c d Aurelia Vasile, Le cinéma roumain pendant la période communiste: représentations de l’histoire nationale, teză de doctorat în istorie elaborată sub îndrumarea prof. Lucian Boia (Universitatea București) și Serge Wolikow (Université de Bourgogne) și susținută la 24 martie 2011, p. 233. ISBN: 978-606-16-0008-3
  2. ^ a b Mihai Duță, „Difuzarea : o verigă esențială în destinul unui film. Casa 3”, în Cinema, nr. 2, februarie, 1980, p. 14.
  3. ^ Gina Popa (), „„Veronica" de la Casa de Filme 3”, Evenimentul, arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ Radu Toderici, „The Decade of the Auteurs: The Institutional Reorganization of the Romanian Film Industry in the 1990s”, în Studia Politica: Romanian Political Science Review, vol. XX, nr. 3, 2020, p. 426.

Legături externe