Codex Sturdzanus
Astăzi vom aprofunda în Codex Sturdzanus, un subiect care a captat atenția multora în ultima vreme. Odată cu popularitatea în creștere, Codex Sturdzanus a generat un mare interes atât din partea experților, cât și a publicului larg. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte ale Codex Sturdzanus, analizând istoria acestuia, repercusiunile sale asupra societății de astăzi și posibilele implicații pentru viitor. Prin această analiză detaliată, sperăm să facem lumină asupra Codex Sturdzanus și să oferim cititorilor noștri o înțelegere mai completă a acestui fenomen/tendință/temă.
Codex Sturdzanus este un manuscris miscelaneu de texte din secolul al XVI-lea, copiate între 1580 și 1619 de popa Grigore din Măhaci (azi Măhăceni, județul Alba, Transilvania), precum și de anonimi nord-hunedoreni. Codexul cuprinde legende apocrife, hagiografice și apocaliptice: Legenda Duminicii, Rugăciunea de scoaterea dracului, Legenda Sf. Vineri, Legenda lui Avram, precum și așa-zise texte bogomilice (Apocalipsul Apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morții, Legenda Sf. Sisinie, Să neștire buru creștiru). Conține și o copie a Catehismului luteran al lui Coresi. Este un veritabil monument de limbă veche românească. A fost publicat de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Cuvinte den bătrâni, volumul II, 1879, iar mai recent de Gheorghe Chivu. Se păstrează la Biblioteca Academiei Române din București, sub cota ms. rom. 447, conținând 124 foi.
Codex Sturdzanus a fost dăruit de Dimitrie A. Sturdza Academiei Române și pus la dispoziția lui B.P. Hasdeu, care s-a decis să-l studieze, dându-i denumirea sub care este cunoscut până azi.[1]
Note
Bibliografie
- Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediție de text și indice de cuvinte de Gheorghe Chivu, București, Editura Academiei Române, 1993
- Ion Gheție, Alexandru Mareș, Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985
- Ion Gheție, Alexandru Mareș, De când se scrie românește?, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001
- Crestomația limbii române vechi, vol. I, (1521-1639), coordonator Alexandru Mareș, București, Editura Academiei Române, 1994
- Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), coordonator Ion Gheție, București, Editura Academiei Române, 1997
Vezi și
 |
La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol: |