Dimitrie A. Sturdza

În lumea modernă, Dimitrie A. Sturdza a devenit din ce în ce mai relevant în diferite domenii ale societății. Fie în domeniul cultural, științific, tehnologic sau social, Dimitrie A. Sturdza a devenit un subiect de mare interes și dezbatere. Impactul său nu a fost doar palpabil în viața de zi cu zi a oamenilor, ci a marcat și un înainte și după în modul în care funcționează organizațiile și companiile. În acest articol, vom explora impactul Dimitrie A. Sturdza în diferite contexte, analizând implicațiile pe care le-a avut asupra societății și oferind o reflecție asupra relevanței sale în prezent și viitor.

Dimitrie A. Sturdza

Politicianul Dimitrie A. Sturdza
Date personale
Născut10 martie 1833
Miclăușeni, Principatul Moldovei
Decedat8 octombrie 1914, (81 de ani)
București, România
PărințiAlexandru (Sandu) Sturdza
Frați și suroriMatei Sturdza]
Gheorghe Sturdza​
Ruxandra Sturdza-Miclauseanu] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHonorina Rosetti
CopiiAlexandru D. Sturdza
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiepolitician
Limbi vorbitelimba română[1][2] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieAcademia Mihăileană
Alma materUniversitatea Bonn
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruPrim-ministru al României între anii 1895 - 1909
Partid politicPartidul Național Liberal
Numismat recunoscut la nivel național
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.

Viața

Născut în Familia Sturdza.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.[3]

În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[4][5]

Galerie

  • Caricaturi de Nicolae S. Petrescu-Găină
  • Dimitrie Sturdza
    Dimitrie Sturdza
  • 1 Mai 1900 - 8 ore de lucru
    1 Mai 1900 - 8 ore de lucru
  • Cazacioc
    Cazacioc
  • Puterea
    Puterea
  • Sâc...
    Sâc...
  • Alungat din paradisul puterii
    Alungat din paradisul puterii
  • Dinasticismul tradatorului
    Dinasticismul tradatorului
  • Cei doi trădători
    Cei doi trădători

Note

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Moses Gaster, o figură pe nedrept uitată, m.adevarul.ro 
  4. ^ Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
  5. ^ România a avut un prim-ministru cu patru mandate, nebun cu acte. Povestea lui Dimitrie Alexandru Sturdza care lătra la ședințele cu miniștrii, 11 martie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 22 august 2016

Bibliografie suplimentară

  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 299–305 
  • Durchleuchtung eines Verrats. Der Fall des Oberst Alexandru D. Sturdza, von Petre Otu und Maria Georgescu. Taschenbuch. Lektor Verlag. 2022. Hainburg.

Vezi și

Legături externe


Funcții politice
Predecesor:
Eugeniu Stătescu 		Ministrul Afacerilor Externe
1 august 1881 – 1 februarie 1885 		Succesor:
Ion Câmpineanu
Predecesor:
Alexandru Lahovari 		Ministrul Afacerilor Externe
4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896 		Succesor:
Constantin I. Stoicescu
Predecesor:
Lascăr Catargiu 		Prim-ministru al României
15 octombrie 1895 – 2 decembrie 1896 		Succesor:
Petre S. Aurelian
Predecesor:
Constantin I. Stoicescu 		Ministrul Afacerilor Externe
31 martie 1897 – 30 martie 1899 		Succesor:
Ion Lahovari
Predecesor:
Petre S. Aurelian 		Prim-ministru al României
12 aprilie 1897 – 23 aprilie 1899 		Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Iacob Lahovary 		Ministrul Apărării Naționale
14 februarie 1901 – 21 decembrie 1904 		Succesor:
Gheorghe Manu
Predecesor:
Alexandru Marghiloman 		Ministrul Afacerilor Externe
14 februarie 1901 – 8 ianuarie 1902 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Petre P. Carp 		Prim-ministru al României
27 februarie 1901 – 4 ianuarie 1906 		Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Ion I. C. Brătianu 		Ministrul Afacerilor Externe
12 decembrie – 21 decembrie 1904
ad-interim 		Succesor:
Iacob Lahovary
Predecesor:
Ion Lahovari 		Ministrul Afacerilor Externe
12 martie 1907 – 27 decembrie 1908 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino 		Prim-ministru al României
24 martie 1907 – 9 ianuarie 1909 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu