În acest articol, vom arunca o privire mai atentă asupra Cofeină, un subiect care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra vieții de zi cu zi, Cofeină a fost centrul a numeroase dezbateri și discuții. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferite perspective și opinii despre Cofeină, precum și posibilele sale implicații pentru viitor. Printr-o analiză detaliată și cuprinzătoare, sperăm să oferim o viziune cuprinzătoare asupra Cofeină și a relevanței sale în lumea contemporană.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Cofeină | |
![]() | |
![]() | |
![]() | |
Denumiri | |
---|---|
Nume IUPAC | 1,3,7-trimetil-3,7-dihidro -2H-purin-2,6-dionă |
Identificare | |
Număr CAS | 58-08-2 |
PubChem | 2519[1] ![]() |
DrugBank | DB00201 ![]() |
ChemSpider | 2424[2] ![]() |
UNII | 3G6A5W338E[3] ![]() |
KEGG | D00528[4] ![]() |
ChEMBL | CHEMBL113[5] ![]() |
Cod ATC | N06BC01[6] ![]() |
SMILES | CN1C=NC2=C1C(=O)N(C(=O)N2C)C[1] ![]() |
InChI | InChI=InChI=1S/C8H10N4O2/c1-10-4-9-6-5(10)7(13)12(3)8(14)11(6)2/h4H,1-3H3[1] ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C8H10N4O2 |
Masă molară | 194,19 g/mol |
Date fizice | |
Densitate | 1,23 g/cm3 |
Punct de topire | 238 °C |
Punct de fierbere | de la 178 °C sublimare |
Pericol | |
Nociv, | |
Modifică date / text ![]() |
Cofeina (anterior cafeină) este un alcaloid din grupa purinelor, care se se găsește în cafea, ceai, mate, guarana și cacao. Este unul dintre cei mai vechi stimulanți naturali folosiți de om.
În 1820, la solicitarea lui Goethe, farmacistul german Friedlieb Ferdinand Rungef izolează cofeină pură din boabele de cafea. În 1821, independent de Runge, farmaciștii francezi Pierre Joseph Pelletier, Joseph Bienaimé Caventou și Pierre Robiquet reușesc de asemenea să izoleze cofeina.
În anul 1832 Pfaff și Justus von Liebig descoperă formula chimică a cofeinei (C8H10N4O2) Formula structurală va fi descoperită în 1895 de Hermann Emil Fischer. Mecanismul de acțiune al cofeinei a fost studiat în secolul XX.
Numele de cofeină provine de la cafea, din care a fost izolată pentru prima oară substanța. După nomenclatura IUPAC, denumirea cofeinei este 1,3,7-Trimethyl-2,6-purindiona sau, pe scurt, 1,3,7-Trimethylxanthina. Cofeina face parte din grupul purinelor, ca și teofilina și teobromina. Structura cofeinei constă dintr-un inel dublu, care la exterior are o serie de substituenți, în centru fiind nucleul purinic.
Cofeina pură se prezintă sub formă de cristale prismatice hexagonale incolore, inodore cu gust amar.
Raportul de solubilitate a cofeinei în:
Derivații xantinei, clasificați ca alcaloizi de natură vegetală (din care face parte și cofeina), sunt considerați baze slabe, deoarece atomii de azot pot accepta protoni. Cu toate acestea, derivații xantinei sub formă de soluție nu sunt alcalini.
Cofeina este larg utilizată în alimentație, prin consumul de cafea.
Cofeina acționează ca:
Efectul cofeinei depinde de o serie de factori cum ar fi: vârsta, obiceiul de a consuma, tutunul, viteza de eliminare a organismului etc. Procesul de eliminare a cofeinei poate fi mai rapid la unele persoane ce beau mai multă cafea față de cele care consumă ocazional.
Sensibilitatea individuală la cofeină are un rol important. Unele persoane excesiv consumatoare, care se opresc brusc din consumul cafelei, pot prezenta manifestări de dezintoxicare sub forma unor ușoare dureri de cap. Aceste simptome sunt limitate în timp și pot fi prevenite prin consumarea de cafea decofeinizată.