Constanțiu al II-lea

În zilele noastre, Constanțiu al II-lea este un subiect care a captat atenția și interesul multor oameni din întreaga lume. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Constanțiu al II-lea a devenit un aspect fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor. De la modă la politică, Constanțiu al II-lea s-a infiltrat în fiecare aspect al societății moderne. Cu atât de multe opinii și perspective diferite, este important să aprofundăm subiectul Constanțiu al II-lea pentru a înțelege impactul și relevanța acestuia în lumea contemporană. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Constanțiu al II-lea și vom analiza influența acestuia asupra societății actuale.

Constanțiu al II-lea

Bust al lui Constanțiu al II-lea, provenit din Al Bab, Siria (Muzeul Penn)
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Sirmium⁠(d), Panonia, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani)[3][2][1][4] Modificați la Wikidata
Cilicia, Turcia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (febră) Modificați la Wikidata
PărințiConstantin cel Mare
Fausta Modificați la Wikidata
Frați și suroriHelena]
Constantina]
Constant[5]
Constantin al II-lea[5]
Crispus Modificați la Wikidata
Căsătorit cudaughter of Julius Constantius] ()
Eusebia] ()
Faustina] () Modificați la Wikidata
CopiiConstantia] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriÎmpărat roman
Familie nobiliarăConstantinian dynasty]
Împărat roman Modificați la Wikidata
Domnie –
Senator roman​ Modificați la Wikidata
Împărat bizantin Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorConstantin cel Mare
SuccesorIulian Apostatul
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius), (n. , Sirmium⁠(d), Panonia, Imperiul Roman – d. , Cilicia, Turcia), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.

Biografie

S-a născut în Sirmium (oraș în Illyricum). A fost ridicat în 324 la rangul de cezar, apoi în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi frați ai săi, Constant și Constantin al II-lea, la cel de augustus, încredințându-i-se guvernarea Orientului, Egiptului și Traciei. Constanțiu a purtat un lung război împotriva Persiei (337-361), încheiat fără ca o tabără să poată dobândi un succes decisiv.

El i-a succedat lui Constantin pe partea bizantină din Imperiu și a fost creștin arian,[6] sau mai precis spus, semi-arian (o poziție care accepta un compromis între arianism și trinitarism).[7][8]

După moartea lui Constant (350), Constanțiu a organizat o campanie împotriva lui Flavius Magnus Magnentius și, înfrângându-l în bătăliile de la Mursa (351) și Mons Seleuci (353), a devenit împărat al întregului Imperiu Roman.[9] Domnia sa este cunoscută pentru reformele religioase. Adept al creștinismului, Constanțiu a luat numeroase măsuri împotriva păgânismului precum închiderea multor temple și interzicerea jertfelor către zei și practicarea magiei. Cu toate acestea, împăratul susținea învățătura ariană, intrând astfel deseori în conflict cu Biserica. Episcopul din Alexandria, Atanasie, l-a numit chiar Antihrist. De-a lungul domniei sale, Constanțiu a convocat mai multe concilii locale în încercarea de a reconcilia doctrina eretică ariană cu cea niceeană. Tot el a emis mai multe edicte pentru persecutarea evreilor.

A murit la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul. Modest ca inteligență, suspicios, crud, superstițios, Constanțiu rămâne totuși cel mai capabil dintre fiii lui Constantin cel Mare.

Note

  1. ^ a b Constantius II, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b Constancio II, Diccionario biográfico español, accesat în  
  3. ^ Constantius (Constantius II.), Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ Constanci II, Gran Enciclopèdia Catalana 
  5. ^ a b Union List of Artist Names, , accesat în  
  6. ^ Jones 1964, p. 118.
  7. ^ Pelikan, J. J., The Christian Tradition (1989), pp. 209–210
  8. ^ Gaddis 2005, p. 92.
  9. ^ De Imperatoribus Romanis - Constantius II

Bibliografie

  • Gaddis, Michael. There Is No Crime for Those Who Have Christ. Religious violence in the Christian Roman Empire. University of California Press, 2005. ISBN: 978-0-520-24104-6.



Predecesor:
Constantin cel Mare 		Împărat Roman împreună cu Constantin al II-lea și Constant
353 - 361 		Succesor:
Iulian Apostatul
Predecesor:
Constantin cel Mare 		Împărat Roman în est
337 - 361 		Succesor:
Iulian Apostatul