În acest articol, vom explora Daniel Renard în profunzime, care este un subiect extrem de relevant astăzi. Daniel Renard este un concept care a trezit un mare interes în diverse domenii, de la știință la politică, inclusiv cultură și societate în general. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diferitele fațete ale Daniel Renard, importanța sa în lumea contemporană și unele dintre controversele care gravitează în jurul lui. Acest articol își propune să facă lumină asupra Daniel Renard și să ofere o privire de ansamblu care să permită cititorului să înțeleagă mai bine domeniul și implicațiile sale. Fără îndoială, Daniel Renard este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care merită studiat în detaliu.
Daniel Renard | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Dragomirești, România ![]() |
Decedat | 1954 (82 de ani)[1] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Biserica Ortodoxă Română ![]() |
Ocupație | arhitect ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Alma Mater | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris ![]() |
Clădiri semnificative | Cazinoul din Constanța ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Daniel Renard (n. , Dragomirești, Dâmbovița, România – d. 1954) a fost un arhitect român, reprezentant al stilului Art Nouveau în România.
Renard s-a născut în 1871 in Dragomiresti, Romania, mama era româncă (Petra Ionescu) și tatăl elvețian (Prosper Renard).[2][3]
A absolvit École nationale supérieure des beaux-arts din Paris în atelierul lui Julien Guadet, obținând, diploma de arhitect, în 1900.[4]
În perioadele 1916-1921 și 1928-1935 a făcut parte din Comitetul Societății Arhitecților Români (SAR).[5]
La Constanța a locuit pe strada Romană, actuală Revoluției, nr. 10. Spre sfârșitul lucrărilor de la Cazinoul din Cosntanța, Renard se mută la București.
După Primul Război Mondial, este pentru o perioadă arhitectul serviciului tehnic al Ministerului Domeniilor, iar între 1922 si 1927 este activ în Franța, unde proiectează câteva imobile (în conformitate cu datele din Tabelul Arhitecților Români, Daniel Renard se afla la Paris în anul 1926).
Primarul liberal Cristea Georgescu a încheiat, la data de 23 iulie 1903, un contract cu arhitectul Daniel Renard pentru proiectarea noului Cazinou, ca urmare a unor decizii ale Consiliului Comunal.
Renard este înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905. De proiectarea Cazinoului s-a ocupat apoi arhitectul Petre Antonescu, care, la rândul său, a fost înlăturat.
Revenirea liberalilor la putere, între 1907 și 1908, face ca Renard să-și reimpună proiectul său, realizat stilul Art Nouveau. Fundațiile Cazinoului au fost modificate de trei ori. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României.
La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si Dimitrie Maimarolu au fost solicitați pentru a se pronunța în legătură cu Proiectul Renard relansat. Fără a modifica nimic esențial la designul exterior al clădirii, acești specialiști de prestigiu ai timpului au adus doar sugestii de completare, decorare și compartimentare al interiorului, de care s-a ținut cont, pentru ca, în sfârșit, Cazinoul să fie terminat și apoi inaugurat la data de 15 august 1910.