Dezoxiriboză

În lumea de astăzi, Dezoxiriboză este un subiect care a căpătat o relevanță fără precedent. Încă de la înființare, a stârnit un mare interes și a făcut obiectul unor multiple studii și cercetări în diverse domenii. Odată cu trecerea timpului, Dezoxiriboză a evoluat și s-a adaptat la schimbările din societate, devenind un subiect de actualitate care continuă să genereze dezbateri și controverse. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Dezoxiriboză, analizând impactul său astăzi și reflectând asupra importanței sale în lumea contemporană.

Dezoxiriboză
Identificare
Număr CAS36792-88-8
PubChem CID439576
Formulă chimicăC₅H₁₀O₄[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară134,058 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire91 °C  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dezoxiriboza (denumirea completă este 2-dezoxiriboză) este o monozaharidă. După cum indică și numele său, este derivată de la o moleculă de riboză care a pierdut un atom de oxigen în poziția 2.

Dezoxiriboza a fost descoperită în anul 1929 de către Phoebus Levene.[3]

Structură

Se poate scrie o formulă generală de forma H−(C=O)−(CH2)−(CHOH)3−H, pentru care există mai mulți izomeri, dar pentru 2-dezoxiriboză toate grupele hidroxil se află de aceeași parte a catenei în proiecția Fischer. Termenul de „2-dezoxiriboză” poate face referire astfel la oricare dintre cei doi enantiomeri: D-2-dezoxiriboza, cu importanță biologică importantă, și imaginea sa în oglindă, L-2-dezoxiriboza.[4] D-2-dezoxiriboza este un precursor al acidului nucleic ADN.

În soluție apoasă, dezoxiriboza există în mare parte ca un amestec de trei forme structurale: forma liniară, H−(C=O)−(CH2)−(CHOH)3−H și cele două forme ciclice, dezoxiribofuranoza ("C3′-endo", ciclu pentaatomic) și dezoxiribopiranoza ("C2′-endo", ciclu hexaatomic). Cea din urmă formă este predominantă.

Echilibrul chimic al formelor dezoxiribozei în soluție apoasă

Importanță biologică

Rolul deosebit de important al 2-dexoribiozei provine de la faptul că este un component al acidului dezoxiribonucleic.[5]

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b „Dezoxiriboză”, beta-D-2-Deoxyribose (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Dezoxiriboză”, beta-D-2-Deoxyribose (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ „Comprehensive Timeline of Biological Discoveries” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ C Bernelot-Moens and B Demple (1989), Multiple DNA repair activities for 3′-deoxyribose fragments in Escherichia coli. Nucleic Acids Research, Volume 17, issue 2, p. 587–600.
  5. ^ C.Michael Hogan. 2010. Deoxyribonucleic acid. Encyclopedia of Earth. National Council for Science and the Environment. eds. S.Draggan and C.Cleveland. Washington DC