Dialogurile morților este un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în ultimii ani. Cunoscut pentru relevanța sa în societatea actuală, acest subiect a captat atenția academicilor, oamenilor de știință, politicienilor și publicului larg. Pe măsură ce trece timpul, Dialogurile morților continuă să evolueze și să prezinte noi provocări și oportunități pentru cei care studiază sau sunt implicați în el. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Dialogurile morților și impactul său în diferite domenii, precum și tendințele și perspectivele viitoare care sunt preconizate în jurul acestui subiect fascinant.
Dialogurile morților | |
Volume | |
---|---|
Q16737947 Menippos and Chiron | |
Informații generale | |
Autor | Lucian din Samosata ![]() |
Gen | dialog |
Ediția originală | |
Titlu original | Dialogi mortuorum Νεκρικοί διάλογοι |
Limba | limba greacă veche ![]() |
Ediția în limba română | |
Traducător | Ștefan Bezdechi |
Editură | Eminescu |
Data apariției | 1944 |
Modifică date / text ![]() |
Dialogurile morților (în greacă Νεκρικοί Διάλογοι, transliterat: Nekrikoi dialogoi) este o lucrare din 166 și 167 de Lucian din Samosata cu dialoguri între zei sau personaje din mitologia greacă și unele personaje reale sau fictive și eroi ai Greciei clasice și elenistice, chiar și unele romane. Aceste dialoguri, 30 în total, au loc în lumea de dincolo păgână greacă, Hades, astfel încât majoritatea personajelor au decedat deja. Colecția face parte dintr-un grup format cu alte trei dialoguri ale sale: Dialogurile zeilor, Dialoguri marine și Dialogurile curtezanelor, în care zeii Olimpului, zeii și creaturile mării și alte personaje conversează.[1]
Dialogurile morților și Dialogurile zeilor au apărut într-un volum dublu în 1944 la editura Eminescu, colecția Biblioteca Eminescu, în traducerea lui Ștefan Bezdechi.