Hyperion (mitologie)

În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Hyperion (mitologie) și modul în care a avut impact asupra diferitelor zone ale societății. De la apariția sa, Hyperion (mitologie) a stârnit un mare interes și a generat discuții relevante în jurul importanței sale. De-a lungul istoriei, Hyperion (mitologie) a fost o sursă de studiu și reflecție, iar influența sa a marcat semnificativ dezvoltarea diferitelor discipline. În acest sens, este relevant să analizăm modul în care Hyperion (mitologie) a evoluat de-a lungul timpului și care a fost rolul său în modelarea realității pe care o locuim. În plus, vom aborda diferitele perspective și opinii în jurul Hyperion (mitologie), pentru a înțelege adevărata sa dimensiune și amploare. Printr-o analiză profundă și obiectivă, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Hyperion (mitologie) și implicațiile sale astăzi.

Hyperion
Zeul aștrilor
Civilizațiagreacă
Rolzeul cerului
Căsătorit cuTheia
UrmașiHelios, Selena, Eos
TatăUranus
MamăGeea
BunicHaos[1]  Modificați la Wikidata
Haos  Modificați la Wikidata
FrațiOceanus, Coeus, Crius, Iapetus și Cronos; Titanide: Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys; Ciclopii: Brontes, Steropes și Arges etc
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hyperion (limba greacă: Ὑπερίων, cel mai probabil din ὑπὲρ ἰών - cel ce se mișcă deasupra) este unul dintre cei șase titani, fiul lui Uranus și al Geei.

Mitologie

Fiul lui Uranus și al Gaiei, acesta se căsători cu Theia, sau, în alte versiuni, cu Eurifassa[2] sau Ethra.[3] Este unul dintre titani, considerat tatăl tuturor aștrilor, dar uneori Hyperion era identificat cu soarele însuși. Cel mai adesea, era socotit tatăl lui Helios (Soarele) și a zeițelor Eos (Dimineața) și Selene (Luna).[4][2]Un mit mai pragmatic, citat de Diodor din Sicilia, spune că Hyperion "a descoperit mișcarea soarelui, a lunii și a celorlalte astre", împărtășind aceste cunoștințe de observație obiectivă și celorlalți oameni. După Hesiod, Hyperion, divinitate simbolică, era fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele însuși.[3]

Hyperion a fost unul dintre cei patru titani care îl ținu pe tatăl lor în timp ce Cronos îl castră.[5] După războiul cu titanii, acesta a fost încuiat în Tartar alături de ceilalți titani.[3]

Genealogie

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
OceanusHyperionCoeusCriusIapetusMnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
RheaTethysTheiaPhoebeThemis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
HeraHestiaDemetraHadesPoseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
AresHefaistosHebeEileithyiaEnioEris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Referințe și note

  1. ^ titanomahie​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Imnul Homeric 31 către Helios
  3. ^ a b c en Hyperion, cu referințe pe theoi.com
  4. ^ Hesiod, Teogonia v. 371
  5. ^ Pseudo-Apollodorus, Bibliotheca 1. 2 - 3

Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe