Dopamină

În lumea de astăzi, Dopamină este un subiect care trezește un mare interes și dezbatere în societate. Multă vreme, Dopamină a fost un punct focal de discuție între experți și cetățenii de rând, generând opinii contradictorii și creând un mediu de incertitudine. De-a lungul timpului, Dopamină a evoluat și a devenit un subiect de mare relevanță astăzi, influențând viața oamenilor în moduri diferite. Având în vedere această realitate, este important să analizăm temeinic Dopamină și implicațiile sale, pentru a înțelege impactul său asupra societății și a lua decizii informate în această problemă.

Dopamină
Identificare
Număr CAS51-61-6[1]  Modificați la Wikidata
PubChem681[2]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00988  Modificați la Wikidata
ChemSpider661[3]  Modificați la Wikidata
UNIIVTD58H1Z2X[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD07870[4]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL59[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCC01CA04[6]  Modificați la Wikidata
SMILES
C1=CC(=C(C=C1CCN)O)O[2]  Modificați la Wikidata
InChI
InChI=InChI=1S/C8H11NO2/c9-4-3-6-1-2-7(10)8(11)5-6/h1-2,5,10-11H,3-4,9H2[2]  Modificați la Wikidata
Date chimice
FormulăC₈H₁₁NO₂[2]  Modificați la Wikidata
Masă molară153,079 u.a.m.[7]  Modificați la Wikidata
Date fizice
Punct de topire128 °C  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dopamina este unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos, o substanță care transmite informația între neuronii creierului, această substanță fiind implicată într-o varietate largă de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor musculare).

Istoric

Dopamina a fost pentru prima oară sintetizată de George Barger în 1910 cu ajutorul colegului său James Ewens, la laboratoarele Wellcome din Londra.[8] A fost denumită dopamină deoarece este o monoamină, iar precursorul său sintetic este 3,4-dihidroxyphenilalanină (L-DOPA). Funcția dopaminei ca neurotransmițător a fost identificată pentru prima oară în 1958 de către Arvid Carlsson și Hillarp Nils-Åke de la Laboratorul de Chimie Farmacologică a inimii, din Suedia.[9]

Efecte fiziologice

Dopamina, produs al nucleilor mijlocii hipotalamici, are un efect inhibitor asupra prolactinei.

„Dopamina servește mai multe funcții complexe în creier și doar știința creierului la nivel de grădiniță o descrie ca fiind un drog adictiv.”[10]

„... dacă ar fi să postești de la dopamină, probabil că ar fi fatal (mortal)” a declarat Michael Treadway, de la Emory University.[11][12]

Dopamina nu este „hormonul plăcerii” iar paradigma psihologică a dopaminei este „dorință (poftă, râvnire), nu plăcere”.[13]

Neurotransmițător

Dopamina este un neurotransmițător excitator în faza de emisie a procesului de ejaculare și apoi în expulsia lichidului seminal.

Formula chimică de structură

Formulă chimică C8H11NO2

Biosinteză

Biosinteza dopaminei este un proces în două etape, începând cu aminoacidul tirozină. O a doua grupare hidroxil este atașata tirozinei formând levodopa, sau L-dopa. Acest proces este catalizat de enzima tirozin hidroxilază. Dopamina se formează prin îndepărtarea acidului carboxilic din L-dopa, reacție catalizată de dopa-decarboxilaza.

Vezi și

Bibliografie

Legături externe

Referințe

  1. ^ a b c d dopamine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b dopamine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  4. ^ a b dopamine (în engleză), ChEBI, accesat în  
  5. ^ a b DOPAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b Dopamine (în engleză), DrugBank,  
  7. ^ a b „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  8. ^ en Fahn, Stanley, "The History of Levodopa as it Pertains to Parkinson's disease," Movement Disorder Society’s 10th International Congress of Parkinson's Disease and Movement Disorders 1 noiembrie 2006, în Kyoto, Japonia. Arhivat în , la Wayback Machine.
  9. ^ en Benes, F.M. Carlsson and the discovery of dopamine. Trends in Pharmacological Sciences, Volum 22, Articolul 1, 1 ianuarie 2001, Paginile 46-47.
  10. ^ Ley 2017.
  11. ^ Goecker 2019.
  12. ^ Lanese 2019.
  13. ^ Chen 2018.