Elena Meissner

În zilele noastre, Elena Meissner a devenit un subiect de mare relevanță în societatea noastră. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Elena Meissner a luat un rol de lider în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la politică la cultura populară, Elena Meissner a avut un impact semnificativ asupra modului în care interacționăm și relaționăm unul cu celălalt. În acest articol, vom explora importanța Elena Meissner și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre, precum și implicațiile pe care le are pentru viitor.

Elena Meissner
Date personale
Nume la naștereElena Buznea Modificați la Wikidata
Născută1867 Modificați la Wikidata
Huși, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedată1940 (73 de ani) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuConstantin Meissner Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesufragetă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

[1]Elena Meissner (născută Buznea, n. 1867, Huși - d.1940[2]) a fost o feministă română. A fost una dintre figurile feminine care a contribuit la afirmarea femeii în societatea românească, militând pentru accesul femeilor la dreptul de vot în România.

Biografie

A absolvit Institutul Humpel din Iași.[3]

În 1919 a fost înființată Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române, condusă de Elena Meissner.[4]

Cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Uniunii Femeilor Române, din 1923, prin Elena Meissner și Popovici Logoteți, s-a realizat aderarea societăților de femei din Moldova și Bucovina la Uniune. La acest Congres Elena Meissener a subliniat că femeile au trecut în activitatea lor la o etapă care presupune participarea lor la viața de stat.[5] A contribuit la înființarea societăților Colonia Școlară, Cercurile de Gospodine, Nevoile Iașilor, Ocrotirea cu Rele Porniri. A activat efectiv în Cantina Școlară, Caravana Milosteniei, Amicele Tinerelor Fete, Societatea Ortodoxă, Reuniunea Femeilor Române, Crucea Roșie. A condus Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române.

În perioada în care a fost directoare la Azilul „Elena Doamna” din Iași, a plecat în Suedia pentru studierea țesutului la război. Azilul găzduia orfane ai căror părinți erau săraci, infirmi, preoți și învățători fără avere și le oferea posibilitatea de a învăța o meserie, inclusiv cea de țesătoare.[6]

După ce în 1929 și-a încheiat activitatea la Liceul Doamna Oltea din Iași, unde predase istoria, filozofia și pedagogia, Elena Meissner a avut o bogată viață politică. Astfel, în 1932, la un congres feminist organizat de Uniunea Femeilor Române la Iași, ea le-a cerut tuturor participanților să se concentreze asupra educației țărancelor, pentru ca ele să-și cunoască drepturile și obligațiile în cadrul comunității, mai ales că din 1932, Codul Civil le dăduse tuturor femeilor drepturi civile depline. Activitățile educative trebuiau să încurajeze simțul de răspundere față de familie și să promoveze o puternică etică a muncii, descurajând în același timp migrarea de la sat la oraș a tinerelor cu vârste sub 20 de ani. S-a implicat și în sprijinirea unor organizații de ajutare și protejare a femeilor tinere și sărace, și a participat la organizații precum Crucea Roșie Română sau Reuniunea Femeilor Române.[7]

Elena Meissner a fost căsătorită cu Constantin Meissner, membru de onoare al Academiei Române.

Publicații

  • Dreptatea causei feministe, 1923[8]
  • Extensiunea activității femeii în afară de casă, 1924
  • Câteva cuvinte în chestia alcoolismului, 1924, împreună cu Paula Petrea

Note

  1. ^ Mihăilescu, Ștefania Din istoria... 2002, pp. 266-276, București.
  2. ^ Francisca de Haan, Krassimira Daskalova; et al. (). A Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms: Central, Eastern and South Eastern Europe, 19th and 20th Centuries. Central European University Press. p. 328. 
  3. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 100. 
  4. ^ „Feminismul si fascinatia Seherezadei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Mihăilescu, Ștefania (). Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948). Iași: Editura Polirom. p. 106. 
  6. ^ Liceul Industrial de fete “Azilul Elena Doamna
  7. ^ Biographical Dictionary of Women's Movements
  8. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 292-293. 

[1]

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite :0