Ennio De Concini
În lumea de astăzi, Ennio De Concini a devenit un subiect de mare interes și relevanță pentru societate. Aflarea mai multe despre Ennio De Concini ne permite să înțelegem mai bine impactul acestuia asupra vieților noastre și asupra lumii din jurul nostru. În acest articol vom explora diferite aspecte legate de Ennio De Concini, de la istoria și evoluția sa, până la aplicațiile sale practice în viața de zi cu zi. În plus, vom analiza modul în care Ennio De Concini a influențat diferite domenii și sectoare și rolul său în viitor. Nu contează dacă sunteți un expert în domeniu sau dacă doriți doar să aflați mai multe despre acesta, acest articol vă va oferi o prezentare generală completă și actualizată a Ennio De Concini.
| Ennio De Concini | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Roma, Regatul Italiei[5] |
| Decedat | (84 de ani)[1][2][6][3][4] Roma, Italia[7] |
| Înmormântat | cimitero del Verano |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Cetățenie |  Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | regizor de film scenarist |
| Limbi vorbite | limba italiană[8] |
| Premii Oscar | |
| Cel mai bun scenariu original (1961) pentru Divorț italian | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Ennio De Concini (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un scenarist și regizor de film italian, care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original pe anul 1962 pentru filmul Divorzio all'italiana.[9]
Biografie
Autor deosebit de fecund, Ennio De Concini a scris mai mult de 150 de scenarii pentru diverse genuri de filme, de la filme istorico-literare la filme mitologice și de groază, de la drame la comedii în stil italian. A fost autorul scenariilor primelor trei miniseriale ale serialului de televiziune Caracatița (1984-1987). Deși cu mai puțin succes, a regizat câteva filme de cinema (Gli 11 moschettieri -1952; Daniele e Maria și Gli ultimi 10 giorni di Hitler - 1973) și de televiziune (Luisa - Quattro storie di donne - 1987) și a produs, de asemenea, filmul Le gladiatrici (1963) al lui Antonio Leonviola. A fost singurul scenarist italian care a colaborat cu regizorul Stanley Kubrick.
Filmografie parțială
Scenarist
- Amo un assassino, regie: Baccio Bandini (1951)
- I tre corsari, regie: Mario Soldati (1952)
- Jolanda, la figlia del Corsaro Nero, regie: Mario Soldati (1952)
- Il grido, regie: Michelangelo Antonioni (1957)
- La ragazza del Palio, regie: Luigi Zampa (1957)
- Hercule (Le fatiche di Ercole), regie: Pietro Francisci (1958)
- La rivolta dei gladiatori, regie: Vittorio Cottafavi (1958)
- Un maledetto imbroglio, regie: Pietro Germi (1959) - Nastro d'argento pentru cel mai bun scenariu
- Ercole e la regina di Lidia, regie: Pietro Francisci (1959)
- La regina delle Amazzoni, regie: Vittorio Sala (1960)
- Saffo, venere di Lesbo di Pietro Francisci (1960)
- La maschera del demonio, regie: Mario Bava (1960)
- Messalina, Venere imperatrice, regie: Vittorio Cottafavi (1960)
- Le legioni di Cleopatra, regie: Vittorio Cottafavi (1960)
- Costantino il Grande, regie: Lionello De Felice (1960)
- La lunga notte del '43, regie: Florestano Vancini (1960)
- Romulus și Remus, regie: Sergio Corbucci (1961)
- Colosul din Rodos (Il colosso di Rodi), regie: Sergio Leone (1961)
- Il Pianeta degli uomini spenti, regie: Antonio Margheriti (1961)
- Divorzio all'italiana, regie: Pietro Germi (1961) - Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original pe anul 1962
- L'attico, regie: Gianni Puccini (1962)
- Jessica, regie: Jean Negulesco (1962)
- Italiani brava gente, regie: Giuseppe De Santis (1964)
- La guerra segreta (The Dirty Game), regie: Christian-Jaque, Werner Klingler, Carlo Lizzani și Terence Young (1965)
- L'ombrellone, regie: Dino Risi (1965)
- Operazione San Gennaro, regie: Dino Risi (1966)
- Fai in fretta ad uccidermi... ho freddo!, regie: Francesco Maselli (1967)
- La pecora nera, regie: Luciano Salce (1968)
- I bastardi, regie: Duccio Tessari (1968)
- Uno scacco tutto matto, regie: Roberto Fizz (1968)
- L'arciere di fuoco, regie: Giorgio Ferroni (1971)
- Caracatița (La piovra), regie: Damiano Damiani - miniserial TV (1984)
- Caracatița 2 (La piovra 2), regie: Florestano Vancini - miniserial TV (1986)
- Caracatița 3 (La piovra 3), regie: Luigi Perelli - miniserial TV (1987)
- Il sole buio, regie: Damiano Damiani (1990)
- Caldo soffocante, regie: Giovanna Gagliardo (1991)
- Vita coi figli, regie: Dino Risi - miniserial TV (1991)
- Marcellino pane e vino (1992)
Producător de film
- Le gladiatrici, regie: Antonio Leonviola (1963)
Regizor
- Gli 11 moschettieri (1952)
- Daniele e Maria
- Gli ultimi 10 giorni di Hitler (1973)
- Luisa - Quattro storie di donne (1987)
Note
- ^ a b Ennio de Concini, SNAC, accesat în
- ^ a b „Ennio De Concini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Ennio De Concini, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Ennio De Concini, Autoritatea BnF
- ^ „Ennio De Concini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://www.contactmusic.com/news.nsf/article/screenwriter%20de%20concini%20dies_1088183 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Ennio De Concini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Fox, Margalit (28 noiembrie 2008). Ennio De Concini, Oscar-Winning Writer, Dies at 84. The New York Times
Legături externe
- Ennio De Concini la Internet Movie Database
- Ennio De Concini, pe CineDataBase, Rivista del cinematografo.
- Ennio De Concini, pe AllMovie, All Media Network.
- Ennio De Concini, pe filmportal.de.
- Ennio De Concini Arhivat în , la Wayback Machine., pe Find a Grave.
