În articolul care urmează, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Federația Europeană a Asociațiilor Naționale de Ingineri. Vom explora originile, evoluția și relevanța acesteia astăzi, analizând impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății. Începând cu Federația Europeană a Asociațiilor Naționale de Ingineri, am asistat la influența acesteia asupra culturii, economiei, tehnologiei și politicii, printre alte domenii. Printr-o abordare cuprinzătoare și multidimensională, ne propunem să aruncăm lumină asupra acestui subiect interesant și să oferim cititorului o viziune largă și îmbogățitoare.
Federația Europeană a Asociațiilor Naționale de Inginerie (acronim: FEANI) este o federație de organisme profesionale naționale care reprezintă ingineria în țările europene. Fondată în 1951, își propune să faciliteze recunoașterea reciprocă a calificărilor inginerești în Europa și să consolideze poziția, rolul și responsabilitatea inginerilor în societate[1].
FEANI deține un registru al inginerilor calificați profesional din țările membre cu care ține legătura. Numele persoanelor fizice pot fi adăugate în registru prin instituția națională membră a țării lor. Pentru a se înscrie, candidații trebuie să fi urmat cel puțin șapte ani de „formare”, inclusiv cel puțin trei ani de studii inginerești și cel puțin doi ani de experiență profesională în inginerie. Diferența de cei trei ani poate fi alcătuit din orice combinație de educație inginerească, pregătire și experiență profesională în inginerie.[2]).
FEANI acordă inginerilor ale căror nume sunt în registrul FEANI titlul de inginer european și prefixul corespunzător „Eur Ing” și „EUR ING”. Cu toate acestea, „inginer european” și desemnarea „Eur Ing” nu sunt recunoscute legal în toate țările[3]. Comisia Europeană a apreciat registrul drept un bun exemplu de auto reglementare a unei profesii și a indicat că statele membre vor găsi registrul FEANI util atunci când decid dacă inginerii străini sunt calificați să practice;
Comisia a concluzionat că inginerii din registru „nu ar trebui, în mod normal, să fie obligați să efectueze o perioadă de adaptare sau să susțină un teset de aptitudini”[4].