Gaz de sinteză

În lumea de astăzi, Gaz de sinteză a câștigat o importanță fără precedent. Fie din punct de vedere economic, tehnologic, social sau cultural, Gaz de sinteză este o problemă care este prezentă constant în viața noastră. Impactul său este atât de larg încât analiza și înțelegerea sa este esențială pentru a înțelege contextul în care ne aflăm. În acest articol, vom explora diferitele aspecte și perspective legate de Gaz de sinteză, cu scopul de a face lumină asupra relevanței și influenței sale în societatea noastră.

Flacăra

Gazul de sinteză este un amestec gazos format în principal din hidrogen, monoxid de carbon și urme de dioxid de carbon. Denumirea provine de la faptul că este un intermediar de reacție în procesul de fabricare al gazelor naturale sintetice,[1][2] al amoniacului și al metanolului.

Este și un combustibil ce poate fi utilizat în motoarele cu ardere internă.[3][4][5] Poate fi folosit într-un ciclu combinat cu gazeificare integrată.

Poate fi obținut din diverse surse cu conținut de carbon cum ar fi gaz natural (prin reformare), cărbune, biomasă etc., (prin gazeificare a biomasei sau cărbunelui) prin reacție cu abur sau oxigen sau chiar prin fermentare.

Producere

Gazul de sinteză este produs prin reformarea cu abur a gazului metan, a gazelor naturale sau a hidrocarburilor lichide pentru a produce hidrogen și gazeificarea cărbunelui.[6] Reformarea cu abur a metanului este un proces endoterm necesitând 206 kJ/mol:

CH4 + H2O -> CO + 3 H2

Utilizări

Gazul de sinteză este folosit ca sursă de hidrogen, precum ca și combustibil.[7]

„Fier burete”

Gazul de sinteză este folosit pentru a reduce direct minereul de fier la fier burete.[8]

Metanol și alți combustibili lichizi

Gazul de sinteză este folosit pentru a produce metanol. Metanolul este un precursor al sintezei acidului acetic și al multor acetați. Mulți combustibili lichizi și lubrifianți pot fi produși din gaz de sinteză prin procesul Fischer–Tropsch și, anterior, prin procedeul companiei Mobil numit procesul gaz fluid.

Sinteza amoniacului

Gazul de sinteză este folosit, de asemenea, pentru a produce hidrogen pentru procesul Haber, care transformă azotul atmosferic (N2) în amoniac, care este folosit ca îngrășământ.

Note

  1. ^ Beychok, M.R., Process and environmental technology for producing SNG and liquid fuels, U.S. EPA report EPA-660/2-75-011, May 1975
  2. ^ „De gaz natural sintetic ați auzit?”. Descoperă. . Accesat în . 
  3. ^ en „Syngas Cogeneration / Combined Heat & Power”. Clarke Energy. Accesat în . 
  4. ^ en Mick, Jason (). „Why Let it go to Waste? Enerkem Leaps Ahead With Trash-to-Gas Plans”. DailyTech. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ en Boehman, André L.; Le Corre, Olivier (). „Combustion of Syngas in Internal Combustion Engines”. Combustion Science and Technology. 180 (6): 1193–1206. doi:10.1080/00102200801963417. 
  6. ^ en Beychok, Milton R. (). „Coal gasification and the Phenosolvan process” (PDF). Am. Chem. Soc., Div. Fuel Chem., Prepr.; (United States). 19:5. OSTI 7362109. Arhivat din original (PDF) la . 
  7. ^ en Hiller, Heinz; Reimert, Rainer; Stönner, Hans-Martin (). „Gas Production, 1. Introduction”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. doi:10.1002/14356007.a12_169.pub3. ISBN 978-3527306732. 
  8. ^ en Chatterjee, Amit (). Producția de fier burete prin reducerea directă a fierului oxid. PHI Learning. ISBN 978-81-203-4659-8. OCLC 1075942093. Format:Pagina necesară

Vezi și

Portal icon Portal Chimie
Portal icon Portal Energie