Gerhard Barkhorn

În zilele noastre, Gerhard Barkhorn este un subiect care a căpătat o mare relevanță în societatea de astăzi. De câțiva ani, Gerhard Barkhorn este o sursă de dezbatere și reflecție în diferite domenii, fie în politică, cultură, economie sau tehnologie. Gerhard Barkhorn a stârnit interesul experților și savanților, precum și al oamenilor obișnuiți care doresc să înțeleagă mai multe despre acest subiect. În acest articol, vom explora diferitele aspecte și perspective legate de Gerhard Barkhorn, analizând impactul și relevanța acestuia astăzi.

Gerhard Barkhorn

Gerhard Barkhorn
Date personale
Poreclă„Gerd”
Născut[1] Modificați la Wikidata
Königsberg, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
Frechen, Republica Federală Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTegernsee Cemetery][2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală​ (accident rutier​) Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
pilot de vânătoare​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruGermania Nazistă Germania Nazistă
RamuraLuftwaffe  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1937 - 1945
GradulGen. lt.
UnitateaJG 2, JG 52 și JG 6
A comandatII./JG 52 și JG 6
Bătălii / RăzboaieCel de-al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
DecorațiiPPP
Modifică date / text Consultați documentația formatului

General-locotenent Gerhard „Gerd” Barkhorn (n. , Königsberg, Imperiul German – d. , Frechen, Republica Federală Germania) cu 301 victorii aeriene a fost cel de al doilea as de aviație cu cele mai multe victorii aeriene după colegul său din Luftwaffe pilotul Erich Hartmann. Barkhorn s-a înrolat în Luftwaffe în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939.

Barkhorn a zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul Bătăliei Franței apoi în Bătălia Angliei fără să înregistreze vreo victorie aeriană. Odată cu atacarea Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie a fost în 2 iulie 1941, când în cea de-a 120-a sa misiune de luptă Barkhorn a doborât un bombardier sovietic DB-3 apoi victoriile sale împotriva sovieticilor au crescut neîncetat. La 19 iulie 1942 a devenit "as într-o singură zi", doborând în acea zi șase avioane ovietice.
În martie 1944 a primit cea mai înaltă distincție din Wehrmacht, atunci când a primit Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii (Ritterkreuz mit Eichenlaub und Schwertern) pentru a 250-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii după ce a obținut a 300-e victorie a sa la 5 ianuarie 1945.

Barkhorn a zburat în 1.104 misiuni de luptă și a fost creditat cu 301 victorii pe Frontul de Est împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190D-9. El a zburat cu faimoșii Jagdgeschwader 52 (JG52) pe lângă ași ca piloții Erich Hartmann și Günther Rall, și în Jagdgeschwader 2 (JG 2).



Avionul pilotat de asul Gerhard Barkhorn:

Messerschmitt Bf 109 G-6 al lui Gerhard Barkhorn când făcea parte din Stab II/JG52, Noiembrie 1943






Decorații și distincții

Referințe în Wehrmachtbericht

Date Original din limba germană Traducere în limba română
2 decembrie 1943 Hauptmann Barkhorn, Gruppenkommandeur in einem Jagdgeschwader, erzielte seinen 200. Luftsieg.[11]

Căpitanul Barkhorn, comandant de grup de avioane de vânătoare a obținut a 200-a victorie aeriană.

14 februarie 1944 Der Gruppenkommandeur eines Jagdgeschwaders Eichenlaubträger Hauptmann Barkhorn errang am 13. Februar 1944 an der Ostfront seinen 250. Luftsieg.[12] Comandantul de grup de avioane de vânătoare decorat cu Crucea de Fier cu Frunze de Stejar a obținut a 250-a victorie aeriană pe Frontul de East.

Note

Note de subsol

aPentru a vedea detalii despre unitățile germane vezi Organizarea Luftwaffe

Note

  1. ^ Gerhard Barkhorn, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b c Berger 1999, p. 20.
  4. ^ Obermaier 1989, p. 35.
  5. ^ Patzwall and Scherzer 2001, p. 24.
  6. ^ a b MacLean 2007, p. 223.
  7. ^ a b c Scherzer 2007, p. 202.
  8. ^ Fellgiebel 2000, p. 122.
  9. ^ Fellgiebel 2000, p. 65.
  10. ^ Fellgiebel 2000, p. 42.
  11. ^ Die Wehrmachtberichte 1939–1945 Band 2, p. 619.
  12. ^ Die Wehrmachtberichte 1939–1945 Band 3, p. 34.

Referințe

  • Berger, Florian (1999), Mit Eichenlaub und Schwertern. Die höchstdekorierten Soldaten des Zweiten Weltkrieges (in German). Selbstverlag Florian Berger. ISBN 3-9501307-0-5.
  • Bergström, Christer (2007). Barbarossa – The Air Battle: July–December 1941. London: Chervron/Ian Allan. ISBN 978-1-85780-270-2.
  • Bergstrom, Christer (2007). Stalingrad – The Air Battle: November 1942 – February 1943. London: Chervron/Ian Allan. ISBN 978-1-85780-276-4 .
  • Bergström, Christer (2007). Kursk – The Air Battle: July 1943. London: Chervron/Ian Allan. ISBN 978-1-903223-88-8.
  • Bergstrom, Christer & Pegg, Martin (2003). Jagdwaffe: The War in Russia: January–October 1942. London: Classic Colours. ISBN 1-903223-23-7.
  • Fellgiebel, Walther-Peer (2000). Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 (in German). Friedburg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 3-7909-0284-5.
  • Kurowski, Franz. Luftwaffe Aces: German Combat Pilots of World War II. Stackpole Books. 2004. ISBN 978-0-811731-77-5.
  • MacLean, French L. (2007). Luftwaffe Efficiency & Promotion Reports — For the Knight's Cross Winners. Atglen, Pennsylvania: Schiffer Military History. ISBN 978-0-7643-2657-8.
  • Obermaier, Ernst (1989). Die Ritterkreuzträger der Luftwaffe Jagdflieger 1939–1945 (in German). Mainz, Germany: Verlag Dieter Hoffmann. ISBN 3-87341-065-6.
  • Patzwall, Klaus D. and Scherzer, Veit (2001). Das Deutsche Kreuz 1941–1945 Geschichte und Inhaber Band II (in German). Norderstedt, Germany: Verlag Klaus D. Patzwall. ISBN 3-931533-45-X.
  • Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940–1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham – Huppertz (in German). Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
  • Scherzer, Veit (2007). Die Ritterkreuzträger Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives (in German). Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
  • Weal, John (2003). Bf 109 Aces of the Russian Front. Oxford: Osprey Publishing Limited. ISBN 1-84176-084-6.
  • Weal, John, (2006). Bf 109 Defense of the Reich Aces. Osprey Publishing. ISBN 1-84176-879-0.
  • Weal, John (1998). Focke-Wulf Fw 190 Aces of the Russian Front. Oxford: Osprey. ISBN 1-85532-518-7.
  • John Weal (2004). Aviation Elite Units: Jagdgeschwader 52 The Experten. Osprey Publishing Limited. ISBN 1-84176-786-7
  • Williamson, Gordon (2006). Knight's Cross, Oak-Leaves and Swords Recipients 1941–45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-643-7.
  • Die Wehrmachtberichte 1939–1945 Band 2, 1. Januar 1942 bis 31. Dezember 1943 (in German). München: Deutscher Taschenbuch Verlag GmbH & Co. KG, 1985. ISBN 3-423-05944-3.
  • Die Wehrmachtberichte 1939–1945 Band 3, 1. Januar 1944 bis 9. Mai 1945 (in German). München: Deutscher Taschenbuch Verlag GmbH & Co. KG, 1985. ISBN 3-423-05944-3.
  • Helden der Wehrmacht – Unsterbliche deutsche Soldaten (in German). München, Germany: FZ-Verlag GmbH, 2004. ISBN 3-924309-53-1.

Vezi și

Lista așilor din cel de-al Doilea Război Mondial

Legături externe

Portal icon Portal Război